În Vamă, partea a doua

Trăgând linie după cele patru nopţi şi patru zile (eee) petrecute la mare, am ajuns la concluzia că Vama Veche e, în acest moment, cea mai de fiţă staţiune de la malul românesc al Mării Negre. Bine, nu am ajuns chiar acum la concluzia asta, dar mi s-a confirmat ce gândeam în urmă cu o lună. Costineştiul e mai ieftin ca Vama (2 lei doza de bere, faţă de 3 paharul la Vamă). Mamaia e mai ieftină ca Vama (cazări şi bere pe plajă, mai mult ca sigur că-cluburile din Mamaia au rămas nedepăşite).

Dar ce e Vama? Vama e un loc unde rebelii cu pălăriuţă şi ochelari de soare trendy (ex: eu) fac gunoaie pe plajă (ex: nu eu). E locul unde cei mai curaţi oameni sunt hipioatele cu ţinuta perfectă, scoase parcă din reviste. E locul unde fetelor le cade perfect de pe umăr rochia din greşeală mult prea largă ca să stea pe ambii umeri. E locul unde una dintre librăriile de pe plajă ţine doar Pleşu, Liiceanu, Cărtărescu, García Márquez şi – tananaa! – Coelho.

E locul unde mişună tinere cupluri de rebeli îndrăgostiţi care nu vin la mare, ci în Vamă, la party, cu creierii prăjiţi prea puţin de soarele care nu-i vede dar prea mult de alte cele. Care citesc Pleşu şi îl apreciază pentru multitudinea de cuvinte “de care n-am auzit” pe care le foloseşte, care au tricou cu Kafka pentru că. Locul unde doi tineri vamaioţi, ea îmbrăcată în ultimul răcnet în materie de rochiţă alb-negru cu floricele şi tocuri, iar el în ultimul răcnet în materie de unghiul de purtare a şepcii ultimul răcnet în materie de şepci se lamentează unul altuia că “ia uite frate, la ce pana mea le trebuie agenţie de turism în Vamă, frate?”. Ştiu, e nasol să realizezi că Vama a început să devină “comercială” în timp ce, în mod ironic, stai la coadă la un sandviş de 11 lei de la Bibi.

E locul unde se strâng copii urâţi, îmbrăcaţi în negru, şi împart o ţigară şi o vodcă lângă Stuf, pentru că aşa au auzit de la cei mai mari că se face. E locul în care şi bărbaţii fac plajă la nudul gol, cu scopul evident de întoarcere la rădăcini şi la natură, ironia constând în lipsa completă a părului pubian (aşa a observat gagica, n.r.). E locul unde oameni ca vamaiotul Dan Niţă (?) scriu cărţi cu numele “Nopţi de Vamă” pe care io am dat 20 de lei, după care mi-a venit să plâng de nervi. Despre asta într-un episod viitor.

E locul unde ocupaţia principală a vizitatorilor e să-şi miroasă propriile băşini în aşa măsură încât algele rămân virgine, olfactiv vorbind. E locul în care puştii de 19 ani se plâng că Vama nu mai e ce era acum câţiva ani.

Cu toate astea, de ce iubim, totuşi, Vama Veche? În primul rând pentru că încă e frumoasă. Da, se cam ramoleşte, încep să-i apară riduri pe plajă, să i se lase geamandurile şi să se umple de stuf, încep să o doară şalele după o noapte de chefuială, dar încă e frumoasă. Păcat că cei care o vor o iau şi se iau prea în serios.

În al doilea rând, pentru că e singura opţiune. Nu, nu pentru tine, cititorule rebel care ai să-mi spui să mă duc la 2 Mai că e mai puţină cocălăreală, sau cititorule rebel şi lipsit de duş care ai să mă trimiţi să boschetăresc pe la Corbu şi Vadu pentru că încă n-au ajuns betoanele. Nu, nu pentru voi, ci pentru mine, omul care vrea să meargă la mare şi să se bucure de ea. Pentru că în rest e sinistru. În astea patru zile am prins o dimineaţă şi în Năvodari, Mamaia şi Costineşti. Peste tot aceeaşi poveste: fie că e ora 5 dimineaţa şi stau înfrigurat şi chiaun de somn să văd răsăritul şi să-i fac o poză artistică sau e ora 8 jumate şi vreau doar să-mi beau cafeaua în linişte pe plajă, să ascult valurile şi să miros algele, din toate părţile se aude minunatul viers al minimalului de club.

http://www.youtube.com/watch?v=x00V8r2nRQ8

În Vamă e, măcar dimineaţa, linişte. Iar când nu e linişte, gălăgia e nişată pe noi, generaţia Radio Guerrilla, generaţie de revoluţionari cu tricouri scumpe şi pălăriuţă ironică.

Ai să plăteşti scump la judecata de apoi, Tudor Chirilă!

6 thoughts on “În Vamă, partea a doua

  1. N-am mai fost pe litoralul nostru de vreo 7 ani. Pe de-o parte mi-e dor de el, pe de altă parte mi-e groază de țigănia care era acolo la ea acasă (și probabil mai e și acum).

    N-am fost niciodaată la Vama Veche însa am auzit de bine despre ea din gura lumii. Până îmi vine sorocul poate o să ajung și pe-acolo măcar o dată, însă până atunci mă duc anul ăsta să verific cum e cu criza economică din Grecia. Poate nimeresc în mijlocul vreunei revolte populare, să am ce povesti la nepoți. :P

  2. asta este capitalismul…bani sa iasa si restul numai conteaza…pacat era o statiune cu un renume aparte
    acum au aparut comerciantiisi sa transformat tot intr-o taraba….

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.