Români în Ungaria

Săptămâna trecută, cât am fost în Budapesta, am cunoscut fel de fel de oameni din diferite părţi ale Europei, care când au aflat că suntem români au avut reacţii cât se poate de interesante. Nici una la fel de epică precum cea de acum doi ani, dar să vă povestesc.

Era a doua zi. Noi, trupa veselă, pe lângă corturi, puţăream pe-acolo a plictiseală în aşteptarea concertului UB40. Vin un grup de tineri veseli şi se opresc la vreo 2-3 metri de noi. Foarte prietenoşi, foarte puşi pe distracţie. După o scurtă (şi evidentă) întrebare în limba engleză, aflăm că sunt francezi. “You?”, întrebară ei. “Romania”, zicem. “Ah… ok… have a nice week…”. Du-te, du-te, şi s-a dus.

Altul a fost un neamţ. Cânta din mers la chitară, aşa că m-am băgat în seamă. Când i-am zis că-s român, s-a uitat mirat la mine şi a zis că a crezut că-s maghiar. Nu ştiu ce să înţeleg din asta, însă e clar că rădăcinile-mi cu sânge roş-alb-verde nu s-au pierdut de tot.

Altul a fost un maghiar. Era tot presar pe la festival. În faţa scenei, ne abordează. Ah, eşti maghiar, foarte tare. Noi români. “Really?”, zice, “do you want some marijuana?”.

Ultimul a fost şi cel mai simpatic. Era ceva vânzător de suveniruri cu Sziget şi Budapesta şi am luat de la el un magnet de frigider. Îl cer, îl plătesc, iar înainte să plec zice “if you don’t mind, may I ask you where you’re from?”. Zic “Romania”. Zice “Aaaa! Mulţumesc!

2 thoughts on “Români în Ungaria

  1. APi de ce sa ne trateze altfel, ura dintre romani si unguri este doar la nivel politic, la nivel de lideri, mie imi pla cungurii, mai ales ca am cunoscut oameni misto, am cunoscut si ciurucuri, dar din astia sunt si romani si in orice natie.
    Oamenii normal nu catalogheaza calitatea oamenilor dupa natie

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.