Aseară am văzut, în Piaţa Unirii, filmul românesc Nuntă în Basarabia. Proiecţia a marcat începutul festivalului Timishort, ajuns la a doua ediţie. Eu am fost prezent la ediţia de anul trecut şi vă recomand să participaţi şi voi anul ăsta.

Ei, filmul. Filmul a fost comedie, poate cea mai comedie românească din ultimii ani. Am râs cu gura până la urechi, nici n-am simţit cum a trecut o oră şi jumătate în picioare şi, la final, am fost fericit. A fost un film din ăla care te acoperă cu un val de pozitivism, de sub care nu ieşi nici a doua zi.

Povestea e a lui Vlad şi a Vicăi, doi tineri însurăţei – el bucureştean iar ea basarabeancă. Făcuseră cununia la Bucureşti, dar pleacă să-şi facă nunta cu dar la Chişinău pentru că, nu-i aşa, viaţa la capitală e scumpă. De aici încolo, ca la nuntă: mai o beţie şi un scandal, mai un acordeon, mai un ban, mai o uşă încuiată, mai nişte mancuri odihnindu-se, mai o ghiduşie, alea.

Din punct de vedere vizual, filmul e sărăcăcios, dar e frumos filmat. În afară de unele bucăţi în stop-motion, cărora nu le-am văzut rostul, e un film frumos. Actorii sunt buni, iar unele personaje sunt de-a dreptul bestiale. L-am văzut ca pe un “Pisica Albă – Pisica Neagră” românesc. Eu îi dau nota 10.

(Alt review, mult mai avizat şi mai frumos scris, pe Marele Ecran)