Sunt sigur că, dacă ar fi ceva care să schimbe viaţa românilor cu adevărat, acel lucru ar fi şpriţul. Serios, citiţi doar cuvântul ăsta cu voce tare: şpriţ. Parcă ziua vă e mai bună deja. Şi nu e nici ora 12.
Am tot gândit-o în ultimele zile, am tot zis-o, acum o şi scriu: România are nevoie de o campanie masivă de familiarizare a tineretului cu şpriţul. Tânărul român trebuie să înveţe să iubească, să respecte şi să nu se teamă de şpriţ. Trebuie să înveţe că nu e nimic greşit în a-l bea, că nu strică vinul dacă-l îndoieşte cu sifon şi că nu e nicio ruşine în a bea şpriţ.
Tânărul român trebuie să înţeleagă că şpriţul nu provoacă atâta burtă cât provoacă berea, că nu e nimic nebărbătesc în a bea vin în loc de bere. Şi care e problema dacă îl subţiezi cu apă minerală? Nu, nu e mai puţin masculin. Ca dovadă stă chiar numele băuturii.
Şpriţ.
E un cuvânt dintr-o singură silabă, format din cinci litere, dintre care doar una e vocală. Are o sonoritate aparte. Ca “şanţ”. Sau “crăp”. Sau “clonţ”. E un cuvânt complicat pentru un om neiniţiat în tainele limbii române (ex. liceeni). E un cuvânt cu două diacritice acute: ş şi ţ. Şi alăturarea dintre ş şi p. Citiţi “şp” ca un cuvânt de sine stătător. Este că nu e chiar uşor?
Şpriţ.
E nevoie de un lanţ de magazine care să vândă şpriţ la pahare de plastic, ca alea de bere. Dă-le-n căcat de halbe sau pahare cu picior. România are nevoie de şpriţ în pahare de plastic. Sau la sticle de 0.25 şi 0.5 litri. România are nevoie de un lanţ de locaţii unde să poţi merge să ceri un şpriţ şi să primeşti un şpriţ. Unde să îţi iei un şpriţ, să te aşezi pe un scaun, să bei şpriţul şi să pleci.
Şpriţ.
nu…tinerii beau energizant cu whiskey ca asa au auzit ei ca rimeaza…da’ eu vin si zic: “bea-l sec daca esti smecher, ah! te arde? foarte bine, e alcool nu prajitura”
referitor la “șpriț” – daca tot il inviem, ar trebui inviate si sticlele de sifon cu pastile (oai ce faine erau alea, iti faceai șprițu’ si mai interesant, o intreaga aventura pentru privitor si consumator)
Îmi reafirm poziția printr-un toast cu vin roșu nediluat. Ăla-i sfânt, ce sprițul meu!
Bine ca mai sunt si altii pe pamant. Cum care altii? Altii care nu se tem sa indoaie vinul cu apa, sa-l “strice”. Mai am un singur amic cu care de cate ori ma vad (cam rar) pot sa beau sprit. Restul refuza sa-si “bata joc” de un vin de calitate. Sunt spritar si sunt mandru de asta. :)
Chiar.. de ce sa bei tot felul de pastile… cand poti bea un vin rosu din butoiul lui tataie de la tara..:D uhhh tin minte si acum betiile care le trageam cu , colegi cand mergeam in vacanta…! Traiasca Tataie!!!
Dar de ce sa rostesc cuvantul cand pot sa-l beau?
shpritz!
Susţin şpriţul!
şpriţ – Fetească Regală de Jidvei 50% + apă minerală (exclus izvorul minciunilor) 50%
Salut, nu ma stii, eu am auzit de tine, nu conteaza.
Am ~36 de ore de fara mancare, 14 ore de munca, nesomn organic si…si…beau un sprit. Fantastic de …colorat? cald si rece? mildly euforic? Daaa.
Mai am ~6 ore de munca, ~3 de nemancare si ~10 de nesomn organic.
Cu siguranta mai beau unul.
Multumesc pentru intelegere!
Spritz: “Sa ieste, sa ne simtem bine!”
:) recunosc ca beau si bere dar vinul e mai bun iar vara sprit-ul e grozav ;)
Simplu si necesare – ȘPRIȚ! :)
NU sunt de parere cu tine.Sprit-ul nu este pt toata lumea. Cine nu stie sa bea…sa nu mai bea ca ii face rau:)
…si spritul il descoperi singur..nu tre sa fi educat in acest mod:))
Nu mi se pare o problema in a bea vin, dar parca totusi mi se pare ca il strici atunci cand il amesteci cu sifon sau cu apa minerala…
Mnu. Amestecă tu Cabernet cu apă minerală dacă-ţi place să strici chestiile.
Pentru clăbuci avem bere.
şpriţ!!!! @made in Romania :))