On hold

Azi am stat în picioare 5 ore.

Trebuia să ajung la Universitate la ora 9 fix ca să le plătesc o sumă enormă de bani, iar treaba asta trebuia făcută “la 9, măi copile, că dup-aia e consiliu şi te esmatriculează!”. Asta e, aşa-mi trebuie dacă sunt ameţit.

Aşa, deci am ajuns la 9 fix. Înaintea casieriţei, de-a dreptul. Vine şi ea după un minut, deschide ghişeul, îmi preia suma uriaşă pe care-o s-o returnez în decurs de mai multe luni deţinătorilor ei de drept, după care mi-o returnează, întrucât “e căzut sistemul”. Se mai întâmplă, e normal, zice să aştept maxim jumate de oră, că rezolvă băieţii de la IT. Patru ore mai târziu, în fruntea unui mic grup de oameni care, la fel ca mine, doreau doar să dea nişte bani Universităţii, deja mă gândeam la răscoală.

Irelevant, sunt conştient că eroare umanum este chiar şi când vine vorba de maşinării, iar că întâmplări din astea se mai întâmplă. Mai ales că doamna casieriţă a fost o doamnă, la fel cum au fost şi secretarele şi restul personalului, care oricum nu îmi citesc blogul, deci aş putea să-i înjur liniştit, însă n-am niciun motiv. Ce mă interesează, însă, pe mine, sunt două chestii:

1. În momentul în care vezi o coadă de oameni care aşteaptă la un ghişeu fără să facă nimic, după care afli de la ei că “e căzut sistemul”, ce te face să crezi că dacă te duci în faţă şi zici “sărutmâna doamnă, am venit să plătesc o taxă de […]”, “sistemul” se va repara dintr-o dată, prin magie, doar pentru tine? Sau că, de fapt, doamna respectivă stă şi joacă Solitaire numa de-a naibii, iar privirea ta o va convinge să se apuce, la ora 12, de lucru? Mai mult, după ce ai aflat că “e căzut sistemul”, de ce crezi că insistenţa ta va rezolva ceva?

2. Băi, înainte să existe sisteme informatice deştepte, cum se tăiau chitanţe? Înţeleg că nu funcţionează facturierul şi baza de date, că “e căzut sistemul”, dar pentru numele bunului Gropar (trăiască-i pruncu’), nu există niciun plan B? Dacă se ia curentul? Dacă pică interneţii? Dacă, la fel ca azi, cade sistemul? De ce nu există un chitanţier care să poată fi scos dintr-un sertar şi scris de mână, cu pixul? Scria casieriţa chitanţă, îi dădeam suma, preluam chitanţa şi îmi vedeam de treabă, fără să stau cinci ore în picioare. Apoi, când se ridica sistemul de unde căzuse, introducea datele celor care au plătit într-însul şi toată lumea era fericită.

9 thoughts on “On hold

  1. In general au chitantele standard care ies frumos la imprimanta odata achitata suma.
    Nu cred ca au si o contabilitate paralela cu chitantier clasic.

  2. din cate stiu, orice firma e obligata de finante sa aiba acel ‘planB’ de care vorbeai, dar tu stii ce greu e sa iei fiecare chitanta scrisa ‘de mana’ si sa o sincronizezi cu ‘sistemul’? mai bine stati voi, prieteni, in picioare, ca e mai simplu.. pentru ei, cei de la ghisee..

  3. O faza similara mi s-a intamplat si mie cand faceam masteru’. Dar au avut chitantier. Faza si mai interesanta e ca erau pe punctul sa nu ma primeasca in examene pe motiv de neplata, asa ca la fiecare examen mergeam cu TOATE chitantele dupa mine ca sa demonstrez ca am facut plata. Doar ca ei au “uitat” sa o inregistreze si in sistem. Nimic nu e simplu pe lumea asta….

  4. intotdeauna e greu sa dai bani..fie ca le merge sistemul sau nu, niciodata nu am scapat fara jumate de ora, cel putin..si firar, le dau bani, nu le iau..mie odata mi-a zis sa revin peste cateva(multe) zile ca introduc ei nu stiu ce nou si eram like O.o azi e conform contracului prima zi si imi zici sa vin dupa “last day”? fain!

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.