Acum citiţi încă o dată titlul, cântându-l pe melodia Nicolei, cea cu milioanele de copii pe stradă. Aşa-i că nu vă iese din cap? :)

Revenind: azi dimineaţă a avut loc “Marea Revoluţie pe două roţi”, adică aniversarea unui an de la startul campaniei Verde pentru biciclete. Fiind eveniment aniversar, a fost ceva special, cu sute de baloane, sute de oameni, sute de clinchete de bicicletă, înjurături din partea şoferilor obişnuiţi să fie stăpânii şoselelor şi ai trotuarelor, zâmbete din partea pietonilor sau a locuitorilor din centrul vechi al urbei.

Şi până acum am fost susţinător al campaniei, doar că, spre jena mea, pasiv. Motivul e simplu: nu deţin bicicletă. Mă rog, am una pe care o împart cu fratele, dar e uitată într-un garaj dintr-un sătuc de pe lângă oraş, fără frâne. Astăzi, însă, am primit o bicicletă cu titlu de împrumut, o vestă reflectorizantă şi două baloane şi am plecat să ne facem auziţi.

Ei, auzisem (de la Richie şi Tomata, în primul rând) că această comunitate a bicicliştilor care se strânge la fiecare întâlnire “verde” e una specială, însă astăzi am fost copleşit. Am văzut băbuţe mânând Pegasuri cu coş, copii de-o şchioapă cu biciclete parcă din Ţara Piticilor, părinţi dotaţi cu cărucior-remorcă special pentru bicicletă, lowridere, moşi bărboşi şi neîngrijiţi cărora li se citea în ochi fericirea şi o ultimă fărâmă a tinereţii lor de multă vreme trecută. Toţi, dar absolut toţi zâmbind. Toţi timişoreni, toţi cu o singură dorinţă: să pedaleze.

A fost o coloană lungă de câţiva kilometri de biciclişti dotaţi cu baloane colorate, coloană care a înconjurat centrul vechi, începând de pe strada Circumvalaţiunii, continuând prin piaţa 700, până pe Paris, de acolo înconjurând piaţa Operei, apoi piaţa Mărăşti, pentru ca într-un final să se oprească în faţa Operei, să-şi tragă sufletul şi să lanseze toate cele câteva sute de baloane în aer. Imaginea baloanelor zburând înspre cerul înceţoşat a fost mai frumoasă ca orice spectacol de artificii pe care l-am văzut vreodată.

Încă o chestie care mi-a plăcut: oamenii au venit pentru cauza lor, în ciuda vremii răcoroase şi a orei matinale. Dimineaţă, în timp ce mă îndreptam înspre locul de plecare al coloanei, am văzut oraşul împânzit de biciclişti, singuri sau în grupuri de câte 2-4, toţi îndreptându-se în aceeaşi direcţie, cu acelaşi scop: să îşi facă simţită prezenţa în trafic. Din punctul meu de vedere, faptul că timişorenii au prins curajul să iasă în stradă, călare pe două roţi, pentru a îşi face publice dorinţele, e o reuşită mai mare chiar şi decât faptul că în ultimul an numărul pistelor de biciclete din oraş a crescut de cinci ori (de la 3km în 2008 la 15km în 2009).

Suntem peste 4000 de biciclişti. Mai corect spus, suntem peste 4000 doar cei care au participat la campanie, la una sau mai multe tururi prin oraş şi în jurul lui: eu sunt mândrul posesor al plăcuţei cu numărul 3913 (care va trona pe bicicleta proprietate personală, de îndată ce o voi pune pe roţi), iar astăzi am pedalat pe o bicicletă ce purta numărul 4148. Cine ştie câţi biciclişti timişoreni or mai fi şi pe lângă cei care s-au alăturat cauzei “Verde pentru biciclete”.

În concluzie, astăzi am fost impresionat: Timişoara e, într-adevăr, primul oraş românesc liber pentru biciclete.

Capitală! Cluj, Iaşi, Deva, Craiova, Oradea, Arad, Târgu Jiu, Constanţa! Luaţi aminte de la noi. Bicicliţi, oştenii mei!

L.E.: imagini de la eveniment: De la Tomata avem un set de poze aici, poze şi la Siropel, poze şi la Tiberiu, clip la Piticu, încă unul la Lili, plus unul (cu mult suflet) de la Sebi:

httpvh://www.youtube.com/watch?v=SJa-fDXcifY