Aici am învăţat să merg cu bicicleta. Aici am învăţat ce înseamnă adrenalina, dându-mă tare pe leagăne. Aici am învăţat ce înseamnă frica de înălţime, dându-mă pe roata aceea galbenă cu patru scaune. Aici am învăţat ce înseamnă să ameţeşti, învârtindu-mă minute în şir pe idioţenia aia cu scaune roşii, dispuse în cerc. Aici m-am julit prima oară. Aici m-am zgâriat prima oară.

Aici am condus prima oară. O maşinuţă din aceea mică, cu baterii, care nu mergea mai mult de 5 km/h. Aici am învăţat ce înseamnă semnul de “cedează trecerea”. Aici am avut primul accident. Aici am văzut pentru prima oară un tunel, mergând cu trenuleţul.

Aici am chiulit prima oară. Aici am jucat pentru prima oară un joc tip arcade. Mi-l amintesc şi azi, era mare, cu joystick, şi cerea trei monede. Nu mai ştiu exact de ce valoare. Era cu un elicopter, iar dacă mă întrebi acum, a fost cel mai bun şi realist joc jucat vreodată. Pentru că aşa mi-l amintesc eu acum, deşi astăzi mă pot juca şi pe telefon jocuri mai bune.

Aici am fumat prima ţigară, în clasa a şaptea. Terminasem orele şi intrasem în parc printr-o gaură în gard. Eram mai mulţi, iar eu eram îndrăgostit de o colegă. Aici am sărutat-o prima oară pe Roxana, prietena colegei de care eram eu îndrăgostit. Next best thing.

Aici mi-am învins, mai târziu, frica de înălţime, căţărându-mă pe structurile acelea metalice cu formă de balon. Acolo, sus, am băut eu una din primele beri, iar mai apoi, aici am făcut pipi de la înălţime pentru prima oară.

Aici m-am îmbătat prima oară. Aveam 14 ani, chiuleam de la şcoală împreună cu Zoran. Ne-am luat câte o bere, câte un pachet mic de Winston Lights şi o jumate de Tanita de cafea la amândoi. Eu era să mă aleg cu o exmatriculare.

Aici am pus primul pariu serios din viaţa mea. Pusesem, împreună cu Mihai, pariu cu Zoran că “nu te ţine, fraiere!” să treacă Bega înot, la începutul lui aprilie. Zoran a făcut-o, eu şi Mihai am pierdut pariul. M-a costat o casetă cu HIM, iar pe Mihai l-a costat una cu Santana.

Aici mi-am plimbat prima prietenă. Tot aici mi-am văzut prima oară prietena cu altul. Aici mi-am aşezat pentru prima oară capul în poala unei fete. Aici am intrat pentru prima oară prin efracţie. Aici am picat pentru prima oară într-o groapă cu noroi. Pusesem pariu că am curajul să sar peste ea. Am câştigat, dar a trebuit să-mi usuc caietele, penarul şi ghiozdanul meu pătrăţos, dar din piele întoarsă.

Aici am învăţat să joc ping-pong. Şi am învăţat destul de bine. Aici am realizat că nu am nicio şansă să ştiu vreodată să joc fotbal. Aici am fugit pentru prima oară de jandarmi, pe vremea când comunitarii încă nu erau dospiţi. Aici mi-am rupt prima oară pantalonii într-un gard. Şi apoi într-un leagăn. Şi apoi într-un tobogan.

Vreau ca şi copilul meu, când va exista, să aibă ocazia să facă aceleaşi lucruri. Vreau să-l plimb prin parc de la vârste la care nici nu ştie bine cum îl cheamă, aşa cum m-a plimbat şi pe mine tata. Vreau să sară şi el gardul, vreau să înveţe să se pişe de sus, în grup, iar la coborâre să fie atent să nu pună mâna pe pişul altuia. Vreau să plimbe şi el fetele prin Parcul Copiilor. Vreau să ştiu că, atunci când chiuleşte, e acolo şi nu dracu’ mai ştie unde. Pentru asta trebuie făcut, însă, ceva. În primul rând, să ne facem vocile auzite:

Consilierii locali ai PNL îi cheamă pe timişoreni la o dezbatere publică despre Parcul Copiilor. După atâţia ani în care obiectivul a rămas în paragină, iată că încă dezbatem vizavi de ce-ar trebui să fie acolo: parc de promenadă sau parc pentru copii, cu echipamente de joacă.

Dezbaterea va avea loc vineri 13, la Casa Adam Muller Guttembrun, de la ora 15.

Idei de schimbare nu am, dar mi-ar părea rău să rămânem fără Parcul Copiilor for ever and ever. Eu zic să îl refacă aşa cum era: cu leagăne, trenuleţ, baloane, karturi, tobogane, mese de ping-pong, hidrobiciclete, flori, concerte de-ale Palatului Copiilor. Chiar dacă nu pentru noi, care deja avem cururile prea mari pentru leagănele ce-au fost odată, dar pentru ăi mici.

Blogosferă timişoreană, scrieţi! Au mai scris până acum cel puţin dAImon (care m-a şi provocat să scriu şi îi mulţumesc), Tomata, Roxana, Gânduri Potrivite, mai demult Bloo, Adi. Dacă a mai scris cineva pe subiect, lăsaţi un link în comentarii şi updatăm şi pagina.