Iar se aude de afară un anume fluier. Ceea ce înseamnă că în curând eu voi fi în pat, dar totuşi altundeva. Într-un vis. Pe care voi încerca în zadar să mi-l amintesc mâine. Foarte rar îmi amintesc ce visez, după ce mă trezesc. Sau dacă-mi amintesc, uit în următoarea oră, oricât de frumos sau interesant ar fi fost, oricât de prins aş fi fost de vis, oricât aş încerca să adorm iar după ce mă trezesc, doar pentru a continua visul.

Dar nu contează, zic eu. Pentru că nu astea-s cele mai frumoase vise.

Cele mai frumoase vise vin pe de-o parte intenţionat, pe de altă parte independent de voinţa mea, chiar înainte să adorm. Sunt continuarea acelui moment în care pun capul pe pernă şi gândesc. Indiferent la ce mă gândesc când mă întind, în câteva secunde gândurile mele zboară la ceva frumos.

Zboară la scenarii posibile şi imposibile, la super bani şi super puteri, la super maşini şi super case, la super filme şi la super jocuri. La idei ce teoretic sunt geniale, dar în practică sunt nişte copilării. La ce a fost, la ce este şi la ce va fi.

Zboară la locuri pe care le-am văzut şi la locuri cărora doar imaginaţia mea le-a dat viaţă. La locuri de care mi-e dor şi la locuri după care tânjesc. La lucruri de care mi-e dor şi la lucruri după care tânjesc. La oameni de care mi-e dor şi la oameni după care tânjesc.

Zboară la un cântec ştiut doar de mine, cântat doar de mine şi ascultat de un singur ascultător. Chitara se aude curat, eu cânt încet, aerul e umed, cald şi sărat, iar vântul îţi ciufuleşte părul. Îţi dai la o parte părul din ochi, fixându-mă în continuare cu privirea.

Zboară la tine. Zâmbeşti. Tot timpul zâmbeşti când închid ochii. Poate aşa m-ai obişnuit. Poate doar aşa te cunosc. Poate doar aşa vreau să te cunosc. Iar în gândul meu, tu nu zbori. Doar zâmbeşti.

[audio:123-the_smiths-last_night_i_dreamt_that_somebody_loved_me.mp3]