Scriu postul ăsta pentru că acum 10 minute era să omor doi copii. Treceau, împreună cu tatăl lor, strada prin mijlocul drumului, prin loc nepermis, pe la o piaţă aglomerată, şi de oameni şi de maşini. La 15 metri în stânga lor aveau trecere de pietoni. Dobitocul de tată, însă, a luat copiii, un băieţel de vreo 6 ani şi o fetiţă de vreo 4, de mânuţă şi a traversat pe unde i-a tăiat capul, să ajungă mai repede la maşina parcată pe interzis. S-au oprit la mijloc, între benzi, să aştepte să treacă maşinile. Fetiţa n-a mai avut răbdare şi a fugit spre maşină, fix prin faţa mea. Băiatul a vrut să facă acelaşi lucru, dar a fost tras de tată, în momentul în care a auzit scrâşnetul roţilor mele. Toată lumea e în regulă.

Părinţi! Dacă traversaţi împreună cu ai voştri copii prin mijlocul străzii, fără niciun Dumnezeu, sunteţi nişte criminali. Dacă un şofer vă va lovi plodul care traversează aiurea, vina e a voastră. Copilul învaţă cele mai importante aspecte ale vieţii de la voi, nu de la vecini sau de la profesori. Dacă voi le arătaţi că e în regulă să traverseze ampulea, ei vor reţine. Şi când îi veţi trimite la piaţă să cumpere o pâine şi un ulei, tot ampulea vor traversa. Când vor sări, inconştienţi, în faţa unei maşini, va fi vina voastră. Când veţi arunca o mână de pământ peste un sicriu de doar un metru lungime, într-o groapă mică, sângele celui dinăuntru va fi pe mâinile voastre.

Nu vă mai învăţaţi copiii să traverseze prin locuri nepermise. Dacă o faceţi, e ca şi cum i-aţi arunca în faţa maşinii cu mâna voastră. Problema e că ei n-au nicio vină, iar şoferul care îi va lovi va trebui să trăiască cu doi copii pe conştiinţă.