Când eram mai tânăr mă simţeam super om. Pe principiul “sunt 6 miliarde de oameni în lumea asta, n-are cum să mi se întâmple chiar mie”, eram sigur că totul va fi perfect în viaţa mea. De ce să nu ronţăi bomboanele, doar n-o să mi se strice dinţii chiar mie. De ce să nu mă apuc de fumat, doar n-o să-mi facă rău chiar mie. De ce să fac mişcare, doar n-o să-mi crească burtă chiar mie.
Eram sigur că sănătatea mea va fi maximă în orice circumstanţe, starea mea de spirit va fi perfectă, orice s-ar întâmpla în lumea al cărei buric eram eu, picioarele nu mă vor lăsa niciodată la greu, norocul îmi va surâde în continuare, paharul meu va fi întotdeauna plin.
Nu ştiu, însă, când am realizat că nu e aşa.
Cand ai facut burta?
Dap, cam atunci cu burta.
ce-ai păţit? ţi-ai spart un dinte în bomboane?
pana cand realizezi ca nu e asa si devii mai precaut :D
E deprimant pentru multi, dar trebuie sa recunoasca intr-un punct critic al vietii ca de fapt eu sunt centrul universului.
mdea.. sunt 6 miliarde de oameni in lumea asta, dar tu esti unic…deci numai tie ti se poate intampla asta:))
E de la chelie, nu?