Uneori mi-e aşa dor de vremurile când eu scriam şi tot doar eu îmi citeam blogul. Nu mă înţelegeţi greşit, ţin la blogul ăsta şi la tot ce se leagă de el (cititori, distracţie, înjurături) ca la mine însumi. Doar că, într-un fel, mă simt obligat în ultima vreme să mă abţin de la unele însemnări.

Să vă explic. Oricât de bădăran aş părea (poate chiar sunt, irelevant), înăuntrul meu am fost, sunt şi voi rămâne veşnic un copil îndrăgostit. Nimic n-a contat mai mult pe lumea asta, niciodată, pentru mine, decât îndrăgosteala şi muzica. Şi dacă despre cea din urmă pot scrie cu voioşie cât vrea membrul meu superior altora, prima problemă a devenit, într-adevăr o problemă. Pentru că sunt, în esenţa mea, un om bun. Nu-mi place să supăr lumea. Mai mult de atât, nu-mi place să supăr fete. Şi mai mult de atât, nu-mi place să supăr fostele prietene. Căci nu se face, aşa m-a învăţat tata.

Ei, aici şade problema. De o vreme mă citesc fete cu care, odată, am trăit clipe frumoase. Şi multe. Şi clipe, şi fete, pac-pac. Şi simt, nu ştiu dacă pe bună dreptate, că le-aş supăra pe unele din ele dacă mi-aş da drumul, pe faţă, cum o făceam cu un an şi ceva în urmă. Pun intended. Erau vremuri când ştiam că singurii care citim blogul ăsta eram eu, Rob, Seiceanul, Narcis Corvette, Viorel şi încă vreo 4-5 oameni. Scriam tot ce-mi venea la mână. Aveam voie să scriu despre prinţese, reni, ochi negri, păr roşu, creţe, picioare lungi, sâni mici, picioarele scurte, sâni mari. Pentru că nu ştiam că aş putea da ochii cu cineva care-mi citeşte gândurile, persoane care ar putea fi afectate de cuvintele mele într-un fel sau altul.

Aşadar, în această noapte frumoasă de august am hotărât să schimb puţin lucrurile. Am mai avut o revelaţie din asta exact aceeaşi revelaţie, aparent :)) şi acum vreo 8 luni, şi o vreme mi-a ieşit. Cred. Cert e că voi încerca, pentru mine, să fiu din nou eu, acest blog să-l fac din nou al meu, cu mult curaj şi fără a mă mai uita înapoi. Şi păzea, că-s îndrăgostit.

Şi sincer să fiu, oricât mi-ar plăcea, m-am cam săturat să încerc să scriu doar articole despre băşini şi căcat, fără să-mi mai arăt şi cealaltă parte. Cea care se bucură încă la bradul de Crăciun şi la o dimineaţă senină şi răcoroasă.