Românu’ în Europa

Am fost astă seară la un restaurant/pub la care am mâncat regeşte mâncăruri direct de pe o sabie (Centimeter se cheamă, doritorii îl găsesc băgând în GPS Lenaugasse nr. 11). La un moment dat, ca orice om cu un corp funcţional, a trebuit să mă duc la toaletă, să mă scurg puţin. Ei, pentru că două din trei pisoare erau ocupate şi nu se face să te bagi între ele, am ales să intru la separeu, la buda cu colac. Deschid uşa, dau să intru, observ că e lumina stinsă. Mă uit în jur, nu e întrerupător. Mă uit afară, nici acolo. Austriacul de la pisoarul mai apropiat trăgea cu ochiul şi zâmbea pe sub mustăcioara-i. Ca un român ce sunt, m-am jenat şi am decis să nu mai caut atâta, ci să intru direct şi de-acolo cu Dumnezeu înainte, m-am gândit eu că luminez cu telefonul sau ceva. Aşa că intru.

Şi pac, se aprinde lumina.

10 thoughts on “Românu’ în Europa

  1. Noi am păţit ceva asemănător cu uşile de la tramvai. Aşteptam să ne deschidă conductorul (sau ce-i fi ăla), până să ne dăm seama că trebuie să ni le deschidem singur apăsând pe buton.

  2. Vremea …

    Wien, Austria
    4°C??!!!
    e frig, băga-mi-aş pula
    Astrele îţi transmit: nu-i o zi frumoasă pentru jogging

  3. Păi hai să te “luminez” şi eu:

    Ungurul în România

    Se deschide magazinul Decathlon şi toată lumea dă năvală. Printre ei şi eu. Ca proaspăt şomer, nu mă las până nu-mi fut economiile cumpărând două perechi de gumari de la Nike, respectiv Adidas. Aşa-s eu mai democrat şi nu vreau să avantajez pe nimeni. Ca să fie dezastrul (financiar) complet, îmi cumpăr şi o bicicletă de cameră (pe care n-o folosesc de atunci). La casă, când realizez ce i-am făcut portofelului, mă taie căcarea. Bag viteză spre wc-ul franţujilor. Mare, frumos, parchezi elicopteru. În plus, pac, când intru se aprinde frumos lumina… Intru în cabina de vot, assuming the position şi încep să mă concentrez. Depun icre de mai bine de 2 minute când, pac, se stinge lumina. Automat. În următoarele 4 minute nu a intrat nimeni în buda aia nenorocită, la chiuvete, aşa că eu a trebuit să-mi pansez rănile la lumina chioară a telefonului mobil. Mai rău de atât nu putea să fie decât dacă scăpam minunea tehnicii moderne, dotată cu touchscreen, fix în closet.
    Ies valvârtej şi mă opresc la casiera care m-a uşurat de bani. Îi explic durerea mea cu senzorul din tavan care acoperă doar zonaq chiuvetelor. Îmi explică zâmbind îndurerată că-i pare rău şi că nu sunt primul client care reclamă problema.
    Aşa că dacă vă taie în Bucureşti, nu-l depuneţi la Decathlon decât dacă sunteţi în stare să-l comiteţi traforaj-viteză, în mai puţin de un minut sau dacă aveţi scaun luminiscent.

  4. @dus cu gandul:

    in astfel de cazuri trebuie sa porti ori bricheta cu linita d`aia, ori mai bn un pampers ptr oamenii in varsta…cum bricheta e posibil sa nu ai ptr k e posibil sa nu fumezi, try pampersul…[ori apuca`te de fumat]:D take care!

  5. Am mai auzit şi eu de oameni care au păţit chestii funny la toaletă. Gen, nu găseau nicăieri aţa/butonul/maneta de care se trage apa şi s-au tot fâţâit pe-acolo, că poate e mai micuţ, nu sare în ochi, iar ei nu voiau să fie ciobani, să lase mizerie prin străinătăţuri. După câteva minute, când s-au convins că nu există absolut nici un sistem, au ieşit… iar în clipa în care au apăsat pe clanţă s-a pornit minunea :))

Leave a Reply to Dus cu gândul Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.