După IRC a venit Yahoo Messenger-ul. Unii dintre noi (incluzându-mă aici şi pe mine) au fost reticenţi. La ce-mi trebuie mie aşa ceva? Dă-i în căcat, cu zâmbăreţii, audibleşii şi buzzurile lor. Vedeţi voi, eu am fost din ăla, şmecher de IRC. Aveam op, aveam acces, eram un semi-zeu pe mâna de canale obscure sau semi-obscure pe care îmi făceam veacul. Eram “hacker”, căci auzisem şi eu de sub7 şi le închideam monitoarele celor destul de naivi să creadă că sunt o fată de 17 ani dornică să-şi răspândească poza în format JPG.exe prin tuburile româneşti. Aşa că Yahoo Messenger-ul, unealta de comunicare a colegilor mei deloc docţi într-ale interneţilor, nu prezenta niciun interes.

Mai apoi m-am calmat. Am ajuns la concluzia că, dacă doresc să nu rămân fără prieteni, aş face bine să-mi pun mess-ul. Pentru că eram, totuşi, liceeni, iar mai mult decât pentru beep-uri nu ne permiteam să folosim telefoanele. Mai mult, am început să descopăr utilitatea lui în aburirea gagicilor timp de mai multe ore, prea mult ca să permită chiar şi factura la Romtelecom. Şi mi-am dat. Şi totul a fost bine.

Ei, de câteva luni, însă, am cam renunţat şi la Yahoo. Nu pentru că aş avea ceva personal cu dumnealui, nu pentru că m-ar fi înjurat de mamă sau mi-ar fi bătut câinele, ci pur şi simplu pentru că nu mi-a mai fost atât de util. Îmi e peste mână. Contactele vechi s-au cam dat la fund, fiecare cu viaţa lui, unul însurat, altul plecat, altul certat. În plus, toate au numărul meu de telefon.

Unde vreau să ajung: dragi cei care îmi citiţi blogul şi obişnuim să comunicăm pe messenger: intru mai rar pe messenger. Sincer să fiu, uit de el în ultima vreme, uit să-l deschid. Nu, nu stau invizibil decât foarte, foarte rar, deci dacă sunt offline, nu vă bazaţi că daţi de mine acolo, chiar dacă mă vedeţi activ în acele momente pe Twitter, Facebook, blog sau eu mai ştiu unde. Să nu uităm, deci, că trăim în era comunicării rapide, având alte posibilităţi de contact :)

Concluzia ar fi că, dacă aveţi să-mi comunicaţi ceva urgent, nu vă bazaţi pe messenger. Nu zic că renunţ la el de tot, nu am în plan aşa ceva, dar nu trebuie să ne bazăm pe el. Numărul de telefon (cea mai buna variantă – minute avem cu toţii) ori îl aveţi, ori îl găsiţi aici; e-mail-ul e constant monitorizat (de Google Talk şi Zapp); chiar şi Twitter-ul e o opţiune mai bună, un mesaj privat sau un @reply le văd aproape instant.