Fluier

De ani de zile adorm spre dimineaţă. Uite, de exemplu acum, e ora 5 şi eu abia ce am ajuns acasă şi urmează să mă culc. Şi ascult. De aia îmi place mie noaptea, pentru că pot să ascult. Îmi place să aud unele chestii dimineaţa, înainte să adorm. Îmi place să aud marea. Cel mai mult. De-aş putea să aud marea în fiecare dimineaţă, înainte să adorm, aş putea muri oricând fericit. Ori la 24 de ani, ori la 99, nu contează. Problema e că nu se poate. Locuiesc, învăţ şi trăiesc la aproape 1000 de km depărtare de cea mai apropiată mare. What’s the next best thing?

Ea. O fată. Nu neapărat una anume, în acest moment. Ci cea care la momentul începerii somnului mă face să mă simt copil, gol, în braţele ei. Îmi place să adorm cu răsuflarea ei în ureche. Să mă înghesui în ea, cuprinzând-o cu mâinile, goi, şi să o pup pe ceafă. Pentru că e întoarsă cu spatele la mine. Aşa dormim mai bine noi, nu ne coim în pat prea mult şi nu ne deranjăm unul pe altul în timpul somnului. Şi mai mult, ne putem trezi tot îmbrăţişaţi, fără să fim amorţiţi. Dar de o vreme nu mai pot adormi nici aşa. Deşi am aproape tot ce-mi trebuie: un trup ce poate fi gol, două braţe ce tânjesc după alt trup, o inimă. Îmi lipseşte un singur element. O ea.

Care e, deci, resemnarea mea? Ce ascult eu în fiecare dimineaţă, înainte să adorm? Tramvaiele. Am depoul de tramvaie în spatele casei. Şi în fiecare dimineaţă, înainte de ora 5, aud acelaşi lucru. Linişte, urmată de un scârţâit metalic, semn că mamuţii din oţel sunt în mişcare. Apoi aud un fluier. În fiecare dimineaţă acelaşi fluier, de 16 ani încoace. Îmi place să cred că RATT-ul are un angajat special care să fluiere din fluier dimineaţa. Unul care a ajuns să fluiere din fluier din tată în fiu, e acolo cu cel puţin zece ani înainte să mă mut eu lângă depou, şi va rămâne aici multă vreme după ce eu mă voi fi mutat de aici. Iar când îi va veni vremea, Fluierătorul care fluieră din fluier îi va lăsa Fluierul din care fluieră fiului, apoi nepotului lui. Iar copiii mei, care vor petrece câteva nopţi în ceea ce va fi vechea mea cameră, cu bunicii lor, îl vor auzi. Pe el, pe Fluierător, cu Fluierul lui. Din care fluieră. Indiferent că e acelaşi Fluierător cu care am crescut eu sau un urmaş al lui, Fluierul va fi acelaşi. Şi va asculta şi el Fluierul, va adormi odată cu Fluierul, cu scârţâitul metalic al roţilor tramvaielor şi cu lumina întâmplătoare a scânteilor troleielor lor. Şi va creşte cu ele. Şi când va fi singur, beat, cu dor de mare şi de o ea, va strânge perna în braţe, va lăsa geamul întredeschis, rulourile semi-ridicate, va asculta Fluierul şi va adormi zâmbind.

[audio:08 tongue tied.mp3]
Charlie Winston – Tongue Tied (mp3)

14 thoughts on “Fluier

  1. :) Of, mai Ovi, ce frumos vorbesti tu cateodata. :)

    Mie nu prea imi place noaptea, ca mi-e frica de intuneric, dar sunt nopti care ma linistesc. Noptile alea care ma indeamna sa meditez si sa filosofez la un pahar de vin sau la o doza de bere. Nu se intampla prea des, dar si atat de rar cum se intampla, e ok.

    Vara, in linistea noptii, se aud departe trenurile alergand pe sine. Unele mai si suiera. Nu stau prea aproape de calea ferata, dar se aud cand toata lumea doarme. Atunci stiu ca noaptea ma linisteste.

  2. Eu stau exact langa gara iar uneori suieratul trenurilor imi aduce aminte de un pps dragut pe care l-am vazut cu mult timp in urma. Eu il am pe EL in pat cand vine ora de somn si, recunosc, nu pot sa adorm daca nu il simt langa mine, o mana, un spate, un picior, ce-o fi numai sa il simt.

  3. E trist daca te gandesti ca sunt multi care stau singuri in paturile lor cu mainile si inima pregatite sa tina in brate o ea/un el. Cine stie cati din ei s-ar potrivi perfect in bratele altora si nici macar nu stiu asta.

  4. let the fangirls flow now :))

    in alta ordine de idei, eu stau langa o scoala; sper totusi sa nu raman toata viata scolar …

  5. bine ca-ti place sa dormi ca un copil gol in bratele ei, si ea doarme cu spatele. Si daca e cu spatele la tine atunci intrebarea e cum poate sa-ti sufle in ureche!…nu mai visa aiurea…ca nici in vis nu esti prea fericit

  6. Eu am depasit deja ora 5. Adorm la 7. Am dedesubt o florarie si pereti foarte subtiri.Asadar pana nu le aud pe tantitele de la florarie la barfa de dimineata, pana nu se aude fasaitul de mop pe la teava de calorifer si pana nu zice macar o data politia afara “va rugam sa eliberati intersectia” nu, nu exista sansa de somn.

    Da, discutam despre locul ala care nu e ceasca ta de ceai.

Leave a Reply to kotys Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.