Dacia mea de suflet, cunoscută multora dintre voi şi sub numele de Bătrâna, Sîrbmobilul sau “să-ţi fut pe mă-ta-n cur de rablă”, e vie. Da, am pornit-o!

Bine, “am” e un termen la derută, pentru că tata a pornit-o. Bine, şi “tata” e un termen la derută, pentru că nici el n-a reuşit s-o pornească, ci nea Mărin, vecinul mare meşter de Dacii. Am să vă scutesc de gluma pe care v-am pus-o pe tavă, legată de termeni şi de nea Mărin, şi am să zic de pe acum că da, “tata” e, totuşi termen la derută şi nu, nu există posibilitatea ca nea Mărin să-mi fie tată şi să nu ştiu eu. Revenind. Nea Mărin, deci, e atât de meşter încât, azi, Bătrâna a pornit la cheie. Ceea ce nu pot spune despre Furia Roşie, care în ultima vreme cam dă rateuri. A pornit la cheie şi nu a murit, deşi am cam bătut oraşul cu ea.

Impresii. N-am mai condus-o de cel puţin trei luni. De fapt nu ţin minte exact când am condus-o ultima dată. Se prea poate să fi fost în 1 noiembrie, când am rămas fără permis (pentru că Bătrâna e cu mine la bine şi la rău) sau se poate să fi fost după. Adică undeva în săptămâna aia dintre recuperarea permisului şi Crăciun, ceea ce e puţin probabil. În fine, puţin relevant. Ziceam că n-am condus-o de trei până la cinci luni, timp în care am condus doar Furia Roşie (care, orice aţi zice, se comportă mai bine ca Bătrâna), Opelul (care e maşină nouă, încă n-are un an de când a ieşit din fabrică) şi ocazional un Lacetti. Am fost plăcut surprins să observ că nu am uitat ce era esenţial: frâna trebuie apăsată de două ori ca să nu mor. Când plec de pe loc, trebuie să fac cu schimbătorul o mişcare cam ca în şcoala generală, la orele de muzică, cu măsura de 3/4: trebuie băgată mai întâi în viteza a doua, abia apoi în prima, cu o mişcare amplă, oarecum circulară.

O adevărată artă.

Restul, şi ele, la fel. Discobolul tot acolo, prins de retrovizoare, alarma încă funcţională, mânerul de la uşă încă rupt, scrumiera încă plină, becurile de marşarier încă arse, jegul din maşină la locul lui. Parcă nici n-ar fi trecut atâta vreme. Mi-era dor de toate astea.

Bătrâno, mă bucur că ţi-ai revenit. O să petrecem din nou multe clipe frumoase împreună. Gagico, fii pregătită, încă nu te-am plimbat cu Sîrbmobilul. Te rog să o iubeşti aşa cum o fac eu. Participanţi la trafic, păzea. Nu prea are frâne.