Pentru că e ziua în care am văzut primul ţânţar de anul acesta la mine în cameră. Bine, el nu-mi va face probleme, pentru că e unul singur şi e şi ameţit de răcoare. În schimb, peste vreo lună-două, eu îmi voi petrece zilele înjurând vietăţile acelea mici şi pe cine le-a făcut. Că veni vorba: creştinilor, dacă consideraţi că Dumnezeu a creat ţânţarii, atunci să vă fut şi pe voi, şi pe Dumnezeul vostru. Habar n-aveţi ce groaznici sunt. Eu sunt singura persoană din casă muşcată de ţânţari. Eu locuiesc în camera cea mai călduroasă, care-i înnebuneşte pe ţânţari. Vara dorm gol (fetelor), şi nu e plăcut să fii muşcat de ouă. Nu mor nici de la căcaturile alea de aparate electrice de ucis ţânţari. Tind să cred că în jurul casei mele s-au întâmplat mutaţii la nivel genetic în rândul bâzâitoarelor, acestea devenind rezistente la otrava respectivă.

În fine. Mai am o perioadă de respiro până atunci. Mă voi mulţumi să prind ţânţarul ăsta, să-l flecesc, eventual să-i dau şi foc, dacă mai rămâne ceva după flecire.