Astă seară…

…m-am surprins într-o postură pe care în ultima vreme eram obişnuit să o privesc din exterior. Picior peste picior, cu puţină licoare călduroasă într-un pahar, relaxat, rezemat de spătarul scaunului, citesc blogosfera, mai comentez pe ici, pe colo. Şi zâmbesc. Sunt vesel înăuntrul meu şi sunt sigur că dacă m-aş privi din exterior aş citi în ochii mei mulţumire. Şi o stare generală de bine, dată şi de pahar, şi de baia fierbinte care încă nu s-a evaporat din părul meu, şi de dragoste, şi de interneţi. Şi zâmbesc.

Nu ştiu dacă e sau nu prima oară când mă aflu în situaţia asta, dar e prima oară când conştientizez că sunt eu pe scaun, şi nu în picioare, ca de obicei, intrând înfrigurat pe uşă şi privind la omul de la laptop în timp ce mă descalţ.

E prima oară când realizez, oarecum cu emoţie, că devin, încetişor, tatăl meu.

4 thoughts on “Astă seară…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.