Ah, ce… diferit

De câteva zile încoace am avut o existenţă mult mai aglomerată ca de obicei. Am fost, mai pe fugă, mai la o bere, în Cluj, iar când m-am întors, am întâmpinat călătorii veseli, chitiţi să îşi petreacă două zile în Timişoara, aseară intersectându-ne şi cu scurta trecere a Jegului prin Timişoara, trecere care s-a concretizat doar în nişte beri pe care de voie, de nevoie, le-am dat eu şi cu o promisiune din partea Flo-ului austriac că-mi trimite o bască tradiţională de-a lui. Plus că am aflat că Hitler era austriac.

Ei, în cele două zile în care am făcut pe ghidul, am redescoperit Timişoara. E total diferită faţă de cum o vedeam eu până acum. Am revăzut clădiri pe lângă care trec zilnic, dar spre care am uitat de mulţi ani să ridic privirea, să le admir. Le-am luat aşa cum sunt, ca şi cum ar fi normal să fie acolo, fără să le apreciez pentru ce ar putea fi ele, văzute prin ochii altcuiva. Parcuri, zone din Timişoara, fabrici în ruine, toate sunt frumoase, cu condiţia să le priveşti. În momentul în care te opreşti din 20 în 20 de metri pentru ca un copil aterizat în România direct din nebunia Statelor Unite să facă poze, ai timp să stai şi să miroşi împrejurimile. Şi mi-am întărit din nou credinţa că n-aş da Timişoara pentru niciun alt oraş, cel puţin din România. Nici chiar pentru Cluj, care m-a şocat, în cel mai bun sens al cuvântului.

Azi, în câteva ore, s-a sfârşit toată dinamica existenţei mele din ultima vreme. Musafirii au plecat spre Europa, într-o excursie cu rucsacii până dracu ştie când, cu autostopul. Şi-au făcut un carton din ăla de autostopist pe care au scris că nu-s violatori şi că vor să ajungă în Ungaria. I-a luat un ungur cu maşina, sper că au ajuns cu bine. Jegul a luat-o spre Arad, pe bicicletă. Sper să nu aibă şi acolo parte de gazdă ca aici. Iar gagica a luat şi ea drumul căsuţei ei, cuibuşor de nebunii, cu autocarul de la răsăritul soarelui. Şi deja mi-e tare dor de ea.

Iar Liniştea asta, pe care tare-o mai iubeam până acum ceva vreme, e deranjantă. Tare deranjantă. Trebuie să fac ceva. Pentru început am să mă duc la concert Baniciu şi am să-mi feresc buzunarele de ţigani. Iar în 10 zile, sper că, totuşi, la Sziget.

4 thoughts on “Ah, ce… diferit

  1. De cand am inceput sa umblu mult pe afara, am analizat si eu mai atent Timisoara. Am ajuns la aceeasi concluzie: este un oras superb.
    Evident, cu parti bune si rele, precum toate celelalte. Dar Timisoara e orasul meu.

    Nostim cum ne vine ziua imediat :)

  2. multumim pt tot,mami, am ajuns bine si moca in Ungaria, cu Mertanu:D Dar Ungaria suge grav, dupa cum o sa citesti in postul nostru.

    Pupam!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.