A absolvit ăl mic!

Tudor Sîrb

Gata, tocmai ce m-am întors de la cursul festiv al fratelui. Pentru amicii de pe Twitter, care aşteaptă pozele cu liceencele bunese de la Vidu, scuze da’ mi-e groază acum să sortez prin poze, am să le postez mai încolo. Căci da, habar n-aveţi ce bune-s proaspăt-majorele din ziua de azi. Auau.

Când am ajuns la frate-miu la şcoală m-a trăznit o melancolie din aia groaznică, nici nu mi-a venit să cred că au trecut deja cinci ani de când eram în aceeaşi situaţie. Cu diferenţa că majoritatea profesorilor noştri erau groaznici şi că Gaudeamus a sunat ca dracu. Ce să-i faci, era liceu de limbi, nu de arte.

Ce ţin minte de parcă s-ar fi întâmplat ieri e că în ziua în care am terminat şi am avut cursul festiv eram foarte vesel. Mă simţeam liber, mă simţeam scăpat de cei patru ani de “chin”, simţeam că de atunci înainte totul va fi roz. Asta până în momentul în care a sunat clopoţelul final pentru noi, moment în care am realizat că, de fapt, nu s-a terminat cu “chinul”, ci s-a terminat cu liceul. Cu trupa veselă, cu fetele alea faine cu care ne petreceam tot timpul, cu curtea şcolii în care fumam în fiecare pauză palmaţi, feriţi de profesori, curtea în care am fumat prima dată ceva ce nu era tutun, curtea în care trăisem o iubire transpiroasă de vreo 25 de minute cu o fată creaţă, cu sâni perfecţi, curtea în care venea Bughi cu chitara şi cântam de nebuni în timpul orelor, curtea pe care, în clasa a zecea, am măturat-o timp de o săptămână ca pedeapsă că m-a prins directoarea cu ţigara în buda fetelor.

Şi azi mi s-a făcut dor de liceu, din nou. Eram ca într-o familie mare. Familia a început în clasele a noua şi a zecea, cu mine, Nicolau, Râţă, Bucur, Ciupi, Perţa, Balint, şi mai ales Olinic şi Popovici, şi a crescut încet-încet, cu Şerban, Andra, Ţoia, amicul Rob (nu, nu era în liceul nostru, dar voi, bloggerii timişoreni ştiţi că nu e nevoie să fie ca să fie de-al nostru), Arşin, mai apoi primind în sânul (şi eventual între sânii) ei tot mai mulţi oameni faini, pe măsură ce noi creşteam, iar în liceu intrau alţi copii faini cu care ne bucuram să bem şi să râdem. Am fost coleg de liceu cu Roxana Ungureanu, apropo. Am să vă povestesc într-o zi ceva frumos cu o baie în lapte.

Credeam că o să rămânem prieteni pe veci, alea… Mă gândesc că ştiţi cu toţii cum decurg treburile astea. Din toţi cei cu care nu existau trei zile fără să mă întâlnesc, am rămas prieten bun doar cu Rob. Care nici nu mi-a fost coleg de liceu, ci de generală, mind you. În rest, câţiva oameni cu care mă întâlnesc cam o dată la lună, din lipsă de timp, dar care vor pleca şi ei din ţară în curând. Mai vreo doi cu care mă văd rar de tot, odată la două-trei luni. Şi în rest, pauză. Nici nu mai ştiu cum le cheamă pe fostele mele colege de clasă.

Cititorii mei liceeni (încep şi eu ca Chirilă): bucuraţi-vă de anii ăştia patru cât încă aveţi ocazia. Habar n-aveţi ce pierdeţi. Faceţi-i cât mai lungi şi mai frumoşi. Sau chiar mai mulţi, ca Rob, hehe.

12 thoughts on “A absolvit ăl mic!

  1. Ca bine le zici despre mirificul Calderon. Mi-e un dor nebun si as da orice sa ma intorc acolo in aceeasi formula macar o zi. Apropo, parca si cu mine ai maturat curtea cot la cot…..Salutari din fosta 12 E Spaniola, Bogdan Tulbure

  2. O bere…tinere ce dracu, ne-am chinuit atatia ani in liceu ca sa ajungem sa ducem doar o bere??? Anytime ar fi nimerit….id-ul de mess e ca si mail-ul, da un semn.

  3. Păi bre, “o bere” e termen general, ştii tu. Cel puţin la mine, daca e să “ies în oraş”, beau o bere-două. Dacă e să mă duc la “o bere”, mă întorc acasă ţinându-mă de gard, vomat pe papuci şi julit în genunchi :))

  4. sa-i fie de bine…da sa nu se bucure prea tare…eu..asemeni majoritatii…REGRET sincer liceul…chiar si pe profa de romana kre era o scorpie ceausista… :))

  5. Felicitari pentru fratele tau!
    Liceul este o perioada foarte importanta si chiar frumoasa, dar nu si pentru mine.
    La mine in liceu erau colegi rai, invidiosi si barfitori, profesori care dadeau notele in functie de mafia meditatiilor si a cadourilor, o directoare naspa. Eu nu m-am mai vazut cu nimeni din liceu si nici nu regret si nu mai vreau sa intru in cladirea liceului. A fost o perioada trista si bine ca s-a terminat!
    Dar este bine ca pentru tine a fost o perioada frumoasa.
    Culmea era ca la noi in liceu mai putin de jumatate din clasa fuma, nu prea se chiulea pentru ca profesorii puneau o nota de 2 la 2 absente si aveam un diriginte autoritar care caftea colegii si ii tragea de urechi din nimic…
    Tu ai fumat mult in lioeu?
    Stiai bine sa canti la chitara?
    Ai fost vreodata tras de urechi in liceu?
    Ai avut numai notre de 9 si 10, sau ai mai avut si note de 2 si absente?
    Multe persoane au nostalgia liceului si sunt tristi ca nu se mai intalnesc mai cu nimeni din colegii de clasa din liceu.
    Iar cu plecatul in strainatate, si acolo este greu cu criza asta.

  6. Eu am suferit toata facultatea dupa Calderon-ul ala. Nu exista o perioada in care sa fi ras mai mult si mai tare. Si da, tine de colegi :)
    Pe mine nu m-au pus sa matur curtea, dar mi-au scazut media la purtare (pt chiul organizat, nu pt fumat)…a meritat fiecare din cele 2 puncte scazute :)

    Felicitari fratelui :)

  7. @needeea: don’t we all? :)

    @Gabriela: da, am fumat destul de mult în liceu, dar nu am fumat prea mult. Nu ştiam să cânt bine, cânta altcineva la chitară. Da, am fost tras de urechi, note care-cum, dar am fost în top la absenţe. :)

    @Alice: Dupa cum se vede, eu inca sufar :))

  8. @ovi pai…dupa cum zice Gabriela…not all of us miss it…
    @gabriela cred ca depinde foarte mult si de oameni…eu nu m-am integrat in clasa mea pt ca nu pot sa sufar “bisericutele”…si asta ma facea o ciudata…dar cu toate astea…ma intelegeam bine cu toti colegii…si chiar dak mi-am luat cafteala nemeritat pt gafele altora…tot nu regret :)…
    long live highschool :)):)):))

Leave a Reply to Ovi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.