Dragă vecin de jos: o maşină de găurit cu motor puternic, gen pickhammer, te poate ajuta să dai jos faianţa rapid. O suflantă de aer cald (sculă din aia de lipit la cald, fără flacără, dar care suflă aer la temperaturi de vreo 500 de celsiuşi) e perfectă pentru curăţarea vopselii şi a tencuielii de pe pereţi, fără a necesita ciocanul şi dalta. E drept, prima costă costă vreo 10 milioane, a doua vreo cinci. Dar, cu cele două scule, cureţi un apartament în cinci ore, nu în şapte zile. Se pot împrumuta de la prieteni. De la prietenii prietenilor, cineva tot trebuie să aibă. Le închiriezi de la un muncitor de la şantierul zonal, îi dai ăluia 50 de lei şi te rezolvă de toată casa. Orice, dar nu chinui un bloc întreg, în fiecare dimineaţă, după-amiază şi seară.

Om crescut la casă, nu am apreciat niciodată lipsa vecinilor la adevărata ei valoare. Nu am ştiut niciodată ce înseamnă cu adevărat liniştea cu care am fost binecuvântat de la vârsta de opt ani. De câteva zile, însă, am aflat ce pierdeam până acum: sunt trezit în fiecare dimineaţă de ciocanul şi dalta vecinilor gagicii. Bătăi puternice, ritmice, care se aud din toate părţile, chiar dacă ele vin de jos. Bubuituri care îţi intră în oase, în creier, care-ţi fac ceafa să pulseze odată cu ele. Te trezesc brusc, te sperie. Te fac să te trezeşti simţindu-ţi pielea mirosind a tencuiala vecinilor. Te distrug încet. Vă compătimesc, locuitori ai blocurilor de pretutindeni.