…cea mai tare jucărie din ultima vreme:

De la amicii veniţi în vizită la Timişoara. Mulţam fain, bre-ilor! Sau mai bine zis, thanks mate, căci e venită de peste multe oceane.

Pentru cei care nu ştiţi, instrumentul se cheamă Ukulele, e mic (53 cm – cam cât două pule de ardelean), seamănă cu o chitară (mă rog, asta mă gândesc că aţi observat şi voi), are patru corzi dispuse neobișnuit şi sună așa sau așa și îmi doream unul de multă, multă vreme.

Iniţial m-am scărpinat în cap, pentru că m-am uitat la ea şi nu ştiam de unde s-o iau, dar am folosit interneţii şi am dibuit în ce ordine se pun corzile, cum trebuie acordate, nişte acorduri simple, şi până la urmă i-am dat de cap. E ciudat tare. Promit să învăț să cânt la el (ea?) cât mai repede și mai bine, să vă înnebunesc apoi și pe voi. Nu promit, însă, să ajung să cânt aşa:

httpvh://www.youtube.com/watch?v=puSkP3uym5k

P.S. Că veni vorba: amicii vor porni vineri într-o excursie de (am înţeles eu) doi ani în Europa, excursie pe care o vor povesti frumos aici, pe blogul lor. Vă recomand să-l citiţi, băiatul scrie atât de fain, ioi.