Maestre, La major sau te pleznesc!

Ca orice om cu o voce sublimă, care mai şi ştie vag a zdrăngăni la chitară, mă aflu uneori în situaţia de a cânta pe la cântări la care se cântă, iar alţi oameni se află în situaţia de a asculta. Ei, aceşti ascultători sunt de mai multe feluri. Pe lângă cei care se bucură de muzică şi eventual mai cântă odată cu artistul (eu), mai sunt şi cei care te consideră tonomat sau Winamp cu picioare. Ăştia se împart, la rândul lor, în mai multe categorii, după cum urmează:

Veşnic românul. “Hai mă, bagă şi tu ceva de la Fenix sau de la Vama Veche”. De obicei are plete şi o faţă lipsită de expresie. Nu ştie altceva, nu acceptă altceva, decât eventual o Metalică sau un Pink Floyd. Asta ştia el să cânte în anul ăla în care a încercat să înveţe chitară, asta se cântă la munte (care e cel mai mişto loc de vacanţă, marea e de mega căcat, în afară de Vamă şi de White Horse), asta doreşte să audă.

Cultul. Ăsta nu acceptă altceva decât “clasicii”. Vrea să audă doar Pink Floyd, Zeppelin, Bob Dylan sau Nirvana (cei mai rebeli dintre ei). Tot ce nu se încadrează în categoria “de prea mult timp epuizate” e de căcat, ce, asta-i muzică?

Folkistul. Ăştia-mi plac, că avem un folk foarte frumos. În plus, dacă nu ştii să-i cânţi folk (cum e cazul meu), sigur ştie el să ia chitara în mână şi să bage una mică.

Ne-blondele. Grupul ăla de gagici care vor neapărat să le cânţi 4 Non Blondes, No Doubt sau Meredith Brooks (căci ele sunt căţele, mame, copile, amante, păcătoase, sfinte şi nici măcar nu le e ruşine), fără să se gândească măcar o clipă că alea sunt, în termeni academici, “melodii de pizde” şi nici un bărbat căruia îi place păsărica, şi nu cocoşelul, n-o să cânte nici o melodie de genul ăsta cu bucurie în glas. Asta în cazul în care chiar ştie să cânte vreuna.

Snobii muzicali. Pe ăştia-i urăsc cel mai tare. Îţi cer să cânţi ceva de care n-ai auzit: ori o formaţie obscură de care n-a auzit nici dracu, ori o melodie obscură de la o formaţie cunoscută. “Hai mă, nu ştii Pop Is Dead? Cum să nu ştii, a fost al treilea single de la Radiohead, da’ nu a apărut pe niciun album. Pff…” sau “ştii ceva de la I Like Your Butter? Da’ de la Six Long Seconds Of Astonishment? Double-click Kittens? Someone Still Loves You Boris Yeltsn?”. De obicei nu o fac pentru că ar vrea musai să o asculte, ci ca să sublinieze faptul că ei ştiu, ei sunt cei mai fani. Ei sunt doxă din punct de vedere teoretic muzical, iar tu eşti un nimeni cu o chitară, care nu ştie să cânte decât prostii. Şi Phoenix, ştii ceva de la Phoenix?

9 thoughts on “Maestre, La major sau te pleznesc!

  1. Amin! Parca-i cunosc pe toti. Stii, mie imi plac gagicile alea ne-blonde si pacatoase care zbiara what’s goin on iar deseori cant cu ele :)). Bine, se intampla sa fiu si beat tot atunci, da asta nu face decat sa screasca magia momentului.

  2. Auzi nenea, mă piş pe ea mare. Muntele’i baza oricărei vacanţe. Dai o trântă cu ursu, naked mile (am făcut-o înainte să apară filmu’ :P ), discul rachetă, 100 de metri buruieni, după câinele ce o furat carnea de mici. Ce dracu’ să văd la mare? Io de te prind cu chitara in braţe, te pun să-mi cânţi: W.A. Mozart, J.S. Bach, R. Wagner, etc. Zi mersi că nu dai de mine >:)

  3. Heei, şi eu mai zbier pe 4 Non Blondes. Şi Cristi o cântă cu bucurie în glas, cred. Oare ce spune asta despre el? :)
    Încă ceva, pe-aia cu Bună Dimineaţa o ştii?

  4. Eu cred ca te-am intrebat odata despre doua melodii pe care nu le stiai… sorry :P
    In rest, mie poti sa-mi canti orice ai tu chef, incepand cu “cat te-am iubit paraschivo” [ca m-am rostogolit de ras atunci la foc, nu-o mai auzisem de mult]

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.