Despre afaceri, cu Amicul Gelu

Despre Amicul Gelu am scris puţin acum vreo 2 săptămâni, ca un mic teaser. A venit timpul să vă mai povestesc. De această dată, despre cum să faci bani în România.

*

Amicul Gelu e un personaj foarte simpatic. E foarte român, şi ca orice foarte român, scopul lui în viaţă e să facă bani. Mergând pe principiul “bani sunt, totul e să ştii cum să-i faci”, Amicul nostru a încercat în toate felurile posibile. Dacă a şi reuşit veţi afla în rândurile următoare.

Era anul 2003. Abia începuseră în Timişoara să răsară reţelele de cartier, Internetul de relativ mare viteză (până în 512kb/s) fiind încă un lux pe care nu mulţi şi-l puteau permite. Nu neapărat din cauza preţului abonamentelor, ci din cauza taxei de conectare, care depindea de zona în care doreai să te legi. Eu ţin minte că am plătit, împreună cu alţi 5 vecini, 125 euroi taxă de instalare la Pinet, ca în final să avem efectiv o pâlnie în vârful casei, sub titlul de “net prin radio”. Ei, ce s-a gândit Amicul Gelu să facă? Evident, să-şi deschidă afacere. La cei 17 ani ai lui, el s-a gândit să dea Internet la tot oraşul.

Aşadar, m-a abordat, eu fiind calculatoristul clasei. Urma să se bazeze pe mine să-i fac reţeaua. Bineînţeles, contra o sumă modică. Am fost pe de-o parte flatat că s-a gândit să lucreze chiar cu mine într-un proiect atât de mare, pe de altă parte surprins de spiritul lui anteprenorial, şi nu în ultimul rând nedumerit în legătură cu resursele de care dispunea. Chit că eram şi eu un puţoi de 17 ani, nu foarte obişnuit cu banii, un calcul estimativ rapid mi-a dat nişte numere prea mari ca să le pot scrie zerourile pe hârtie fără să le pierd şirul. Şi l-am întrebat de unde are purcoiul respectiv de bani.

– Păi nu am atâţia, da’ nu-mi trebe.
– Cum nu?
– Fii atent: mi-a zis mie o cunoştinţă că în Germania se dă bandă de net pe gratis, dacă-ţi cablezi tu.

Am început să râd încetişor. Chiar naiv cum eram, mai bine-mi zicea că i-a furat sau i-a câştigat la Loto, părea mai plauzibil. Până şi eu ştiam, însă, că în viaţă nimic nu e gratis, în afară de ploaie şi mezelurile alea de gustat, în scobitori, prin supermarketuri.

– Bun, şi? întreb.
– Păi îmi cablez. Fii atent, mi-am calculat aici: x lei metrul de cablu, ori x kilometri, ori etc. Nu vine aşa mult, mă împrumută ai mei. Apoi, pentru servere am eu un comp, ai tu unu’, mai luăm vreo două, băgăm un linux şi ne-am scos.

A renunţat la idee după ce a povestit-o mai multor persoane, toate râzându-şi curul jos, cum s-ar spune.

*

Vreo doi ani mai târziu a început lungul lui parteneriat de afaceri cu taică-său. Gelu ăl mare, să-i zicem. Gelu ăl mare e mai mare afacerist ca Amicul Gelu. Ei, şi ce s-au gândit ei? Să-şi facă firmă de “comisioane”, ca taximetriştii. Adică eu, clientul, am nevoie de un kil de roşii, unul de cartofi, două pâini, un pachet de prezervative şi un set de cauciucuri de iarnă şi nu vreau sau nu pot să ies din casă, şi îi sun pe ei. Până acum, nimic foarte ciudat, este? Staţi că mai e.

Bucuros că mi-a prezentat o idee care nu mi se părea sortită eşecului încă din faza de brainstorming, am cerut detalii. Mare greşeală. Deci planul era aşa:

– targetul lui urmau să fie gospodinele casnice şi babele.
– şi-a luat un număr de Zapp. Nu ştiu de ce Zapp, dar era Zapp.
– şi-a făcut fluturaşi pe care urma să-i împartă prin Complexul Studenţesc.
– şi-a făcut afişe pe care urma să le lipească pe stâlpi.

Şi acum atenţie! Planul: nu ţinea stoc. Ziua între orele 7-18 prelua comenzile, între 18 şi 20 făcea cumpărăturile prin supermarketuri, iar după ora 20 livra. Totul pentru o taxă de 10 lei per livrare.

Ca să nu existe dubii: targetul lui erau gospodinele care rămâneau fără ceapă şi ulei. Gospodina nu putea să coboare la alimentară ca să îşi facă stocul de te miri ce, pentru că avea sarmalele pe foc. Deci suna pe Zapp, de pe fix probabil, la firma Gelu&Gelu – Curierând Orice. După care AŞTEPTA VREO OPT ORE să-i vină uleiul şi ceapa, urmând să plătească în plus de două ori preţul produselor ca taxă de transport. Logică infailibilă.

*

Astea-s doar primele două mari afaceri ale amicului Gelu. Mai sunt. Habar n-aveţi cu ce se ocupă azi şi prin câte a trecut ca să ajungă aici. Problema e că m-am cam întins, nu credeam că o să fie atât de povestit. Mă simt nevoit să împart postul acesta în episoade, următorul fiind, sper, cel târziu miercuri. Lăsaţi un comentariu dacă sunteţi interesaţi şi de continuare, să ştiu că nu îmi încălzesc tastatura de pomană. Mersi :)

Cititorilor mei care îl cunosc de-adevăratelea pe Amicul Gelu, vă rog nu divulgaţi tot încă.

Update: am scris şi partea a doua.

8 thoughts on “Despre afaceri, cu Amicul Gelu

  1. ROFL IRL, mami, merci ca m-ai binedispus.
    Deci am inceput cu o usoara recitire a primei idei (am crezut ca nu inteleg bine, am continuat razand, m-am oprit, am trecut la a doua, am recitit (am crezut ca nu inteleg bine) apoi la partea cu bold am declansat rasul de aprox. 30 sec.
    AHAHAHAHAHAHAHA (in caz ca nu s-a inteles)! Vai, doamne, ce familie…aproape ca as vrea sa-i cunosc:))

    Da, please, keep’em coming si please, please, s-ar putea sa dai mereu episoadele martea?:)

  2. Bai eu astepta maine episodu nou :)) E foarte tare chiar daca n-are efecte speciale. Actoru principal face toti banii insa (vine vorba, ca de facut nu-i face :))

  3. @Korova: nu cred că am destule episoade cât să fac un serial săptămânal. Pula mea, le-oi scrie când oi apuca, până epuizez subiectul. :)

    @moldo: afli în episoadele următoare.
    @Richie: am de gând să postez a.s.a.p.

Leave a Reply to richie Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.