N-am mai postat de mult bancuri, şi săptămâna asta pare slow inspiration week, aşa că mă scot cu un copy-paste. Deci:

Luni dimineaţa, la prima oră, în biroul maistrului vidanjor sună telefonul.

– Alo, dom’le, la intersecţia străzilor Parpalache cu Groapa Neagra s-a-nfundat un canal şi e nenorocire! Locatarii din patru blocuri sunt în suferinţă. Refulează, dom’le!
– OK, OK, venim imediat.

Apoi maistrul către ucenic:
– Băiete, adu trusa de scule…

Cara ucenicul din greu trusa.
– Nu aici, băiete, la maşină, că plecăm pe teren.

Târâie ucenicul trusa la maşină. Ajung ei la locul cu pricina, ridică maistrul capacul şi… canalul plin ochi cu căcat.
– Băiete, adu trusa de scule de la maşină.

Cară ucenicul din greu trusa lânga canal.
– Băiete, fii atent la mine.

Îşi suflecă maistrul mânecile, coboară în canal, îşi ţine nasul cu mâna şi… capul la fund. Iese după vreun minut.
– Cheie de paişpe.

Ia cheia şi, din nou, capul la fund. După alt minut…
– Şarpele.

Ia capătul şarpelui şi…. capul la fund. După încă vreun minut se aude zgomotul specific şi canalul se goleşte de căcat. Iese maistrul mândru pe margine, se şterge cu dosul palmei pe obraji şi frunte, se scutură, îl bate părinteşte pe umăr pe ucenic şi-i spune:
– Băiete, ascultă aici la mine. Să pui mâna să-nveţi meserie, că alfel toată viaţa numa’ o să cari la trusa aia de scule…