Inglorious Basterds (2009)

Am ieşit din sala de cinema zâmbind uşor şi scărpinându-mă în pălărie, neştiind exact ce părere am despre filmul pe care tocmai l-am văzut. Îmi perindau în cap imagini din film, replici de-ale lui Brad Pitt, faţa lui Christoph Waltz, recenzii citite înainte de a vedea filmul, toate astea în timpul în care îmi era atrasă atenţia că tocmai am privit două ore jumate cum Tarantino face praf istoria secolului 20. Spre ruşinea şi norocul meu, însă, eu sunt unul din oamenii aceia care au fost constant corigenţi la Istorie, deci nu m-a afectat câtuşi de puţin varianta de basm prezentată de Tarantino.

E genul ăla de film tip “masturbare cu oglinda”. Genul ăla de film în care un regizor îşi aduce lui însuşi în mod repetat omagii. Cam ca Woody Allen, doar că mişto. Narcisist, pretenţios, glorios. Aşa cum îi şade bine lui Tarantino.

Mi-a plăcut mult. Poate am eu ochelari de cal şi îl urmez pe Tarantino până-n pânzele albe, dar mi-a plăcut mult de tot şi de-abia aştept să-l revăd.

Cronici mai pe îndelete, chiar dacă nu îmi împărtăşesc entuziasmul pentru Ticăloşi, la Richie, Luci sau Camelia.

18 thoughts on “Inglorious Basterds (2009)

  1. la noi nu prea e la modă omul nevrotic şi (auto)ironic, cred că asta e problema. kudos pt ăia care ţi l-au recomandat
    şi chiar mă mir că nu-ţi place. are myyfylme, poate doar n-ai văzut dintre alea reuşite.

  2. Dupa cum incepusesi, credeam c-am gasit un om caruia nu i-a placut filmul! Se pare totusi ca toata lumea il vorbeste de bine. Nu-mi ramane decat sa-l privesc si eu, cat mai curand.

  3. Şi nu te-ai putut abţine să nu zici ceva de Woody Allen. Ai văzut doar 15 minute dintr-un film mai puţin reuşit şi deja pui etichete… ntz ntz ntz! Păi aşa ne-a fost vorba? :)

  4. Dupa ce-am citit ce-au scris cei trei [atunci cand au scris] e o gura de aer proaspat sa vad si o alta parere, de data asta buna. Si eu il [aproape] divinizez pe Tarantino, si am asa o slabiciune pe orice face, chiar daca el e cum e. Abia astept si eu sa vad filmul.

  5. dar de ce să tacă_coniţa, monşer rob?

    ba chiar uite, am s-o parafrazez un pic: “Îmi place tristeţea dulce, venită din nimic pe care o naşte toamna în noi. Tristeţea aia care îţi place pentru că te face să te simţi parcă mai uman.”

    orice alt comentariu e superfluu

    back to tarantino talk: quentin nu mai există de la jackie brown încoace.

  6. @Richie – Hehe, merci. Cred ca si asta e inca un film de genul: You either hate it, or you love it, fara mijloc. Apreciezi si criticile negative facute de voi, dar totusi… e Tarantino! :P Abia astept sa-l vad si eu.

  7. OK, acum ca am vazut si eu filmul, pot sa spun ca mi-a placut. Iar modul in care am vazut filmul a fost genial. Intr-o sala de cinema RECE, alaturi de un NEAMT, un portughez, o lituanianca si o romanca. Si nu era de ajuns ca filmul e in 3 limbi, l-am vazut cu titrare in portugheza :D In orice caz, se pare ca numai mie si neamtului ne-a placut filmul.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.