Generaţia bunicilor a crescut cu cărţi, praştii şi biciclete. Abia de pe la jumătatea vieţii au avut parte de televiziune. Au îmbătrânit cu un televizor alb-negru, apoi unul color, apoi unul cu telecomandă pe care îl bibilesc nepoţii, ei nefiind în stare să înţeleagă taina butoanelor de pe respectivă. Pentru că dacă dispare Kanal D de pe canalul 15, e panică. Şi pentru că TVR3 trebuie să intre între TVR2 şi TVR Cultural, iar Duna TV să dispară de-aici, pentru că dă-i în pizda mamii lor de bozgori (aşa se glumeşte în Satu Mare, ştiţi voi). Când vine vorba de Internet, bunica tace, iar bunicul întreabă, în primul rând, cât costă, iar când aude că e relativ ieftin, întreabă dacă poate să şi-l bage pe televizor.

Generaţia părinţilor a crescut cu carbit, televiziune alb-negru, magnetofoane Rostov, viniluri ruseşti şi biciclete Pegas. După jumătatea vieţii au avut parte de computer. La început nu l-au folosit, pentru că nu au înţeles la ce le foloseşte. E pentru jucat, e pentru copii. Hai să-i luăm unul la ăla micu’ dacă e premiant. Mai apoi s-au ieftinit interneţii, i-au băgat şi la ăla micu’, chiar dacă nu mai era premiant. Şi-au făcut şi adresă de e-mail, au învăţat să caute vacanţe în Europa, să tipărească documente create de ei, să dea mai departe toate e-mail-urile cu FW:FW:FW:FW: la subiect şi cu .pps la ataşament. Din când în când mai roagă plozii să le deviruseze maşinăria sau să le arate cum se face aia. Sunt aproape siguri că ştiu cu ce se mănâncă, dat fiind că au cont de messenger, scriu e-mail-uri, au descoperit conceptul de forum, citesc ştiri online şi comentează asupra lor. Transpiră, însă, în faţa unor cuvinte precum “Twitter”, “blog”, “Youtube” şi “Facebook”.

Apoi suntem noi. Am crescut, mai mult sau mai puţin, cu Cartoon Network. Am văzut în direct declinul MTV-ului, am avut parte de Counter-Strike de mici. Fiecare am fost un mic guru pe IRC, fiecare a avut ID-ul lui de messenger cu sute de prieteni, fiecare a contribuit, chiar şi din greşeală, la miliardele de afişări ale hi5. Acum majoritatea avem câte un blog, un cont de Twitter, rachete de computere care rulează jocuri cu grafică mai realistă decât unele filme de la ProTV, verificăm pe net scorurile la meciuri direct de pe un telefon luat cu 1 euro la ofertă, aveţi gay-porn-ul direct pe iPhone.

În lumina celor de mai sus, revin la întrebarea din titlu: pentru că, oricum ar evolua tehnologia în următorii 50 de ani, orice fel de distracţie se va inventa, mai mult sau mai puţin scump, mai mult sau mai puţin uşor de învăţat de un moşuleţ de 70 de ani, oricât de în urmă voi fi pe lângă puştii de atunci, un lucru mă linişteşte: eu voi fi boşorogul ăla învechit, dar voi avea Internetul.