Şi, ca follow-up, pizza Roco

Ca follow-up la postul cu Pizzeria Poli, adică.

Duminică seară, după ce ne-am întors de la Viena, am sunat după pizza. Roco aveau şi ei ofertă de 1+1, plus că eram obişnuiţi cu pizza lor, aşa că i-am ales pe ei. Sun. Înainte să comand ceva, mă asigur că mai e valabilă oferta. Primesc confirmarea, cer şase pizza (eram mulţi). Aleg pizza, aleg sosuri, dau adresă şi număr de telefon, după care întreb, de control, cât mă costă.

– Păi… 20 de lei aia, plus 40 de lei alea, plus… 124 de lei.
– Cum, doamnă, atât? Păi oferta?
– Păi da, şase a câte 20 de lei şi şase gratis.

Păcatele mele, dacă nu întrebam mă trezeam cu doişpe pizza la uşă. Nici nu ştiu cum se procedează: dacă cer una, aşteptând două, rămân nemâncat. Dacă cer şase, aşteptându-mă să plătesc doar trei, risc să mă trezesc cu provizii pentru o săptămână.

4 thoughts on “Şi, ca follow-up, pizza Roco

  1. Ce bine de mine că nu mă dau în vânt dupa pizza. Daca totuşi se întâmplă să mi se aplece, comand una şi-mi ajunge două zile. :D

  2. worst case scenario ai fi avut materie prima pentru o seara de monopoly sau alte activitati facute in grupuri de dimensiune mica / medie intre prieteni :P

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.