Sârb

Dragii mei, un quick reminder.

Doresc să subliniez faptul că sunt Sîrb, nu Sârb. Cu î din i. Ţin neapărat să subliniez asta pentru că văd tot mai multă nume scriindu-mi numele cu â din a, chestie care distruge brandul. Hehe.

De fapt problema e că da, am un nume căcăcios, scris cu î, dar n-am ce-i face, e al meu şi trebuie să defilez cu el. Vedeţi doar să nu greşiţi în situaţii mai importante. Ca de exemplu când mă adăugaţi la messenger, până acum două persoane au crezut că mă adaugă pe mine, adăugându-l, în schimb, pe un anume cocalar plecat la cules în Spania, care-ţi cere ASL JPG. Şi care e chiar ăsta. True story.

8 thoughts on “Sârb

  1. O intrebare personala: pe ai tai i-a chemat dintotdeauna “Sirb”? Poate se scria tot “Sarb” inainte de 1953, cand s-a impus noua ortografie comunista (i din i peste tot, inclusiv in “Rominia”).

    Dupa 1953, foarte multe persoane si-au transformat numele dupa noua grafie si ma gandesc ca poate si ai tai au facut la fel.

    Ce onoare pe tine sa ti se pronunte numele ca al lui Gymmy!

  2. @macabroo: muchas gracias, mă!

    @Raiden: habar n-am ce era înainte de ’53 la mine-n arbore, dar cred că erau cu â, ştiu că am ceva văr pe care-l cheamă Sârb.

  3. N-a existat niciodată în română o ortografie comunistă și una anticomunistă.

    A existat dintotdeauna o ortografie logică, în spiritul limbii române și una înșelătoare, care a căuta să facă româna să semene cu latina, pentru a-i prosti pe străini în a crede că românii sînt urmașii Imperiului Roman (ceea ce e fals, coloniștii aduși de imperiu în Dacia proveneau în marea lor majoritate din populații cucerite anterior și romanizate din Tracia, Iliria, Asia Mică).

    În română există regula 1 literă = 1 sunet. Este de-a dreptul stupid să se folosească pentru sunetul numit în fonetică “I posterior” două litere, anume Î și Â. Se vede și din denumirea științifică a sunetului de ce ar trebui scris Î și nu Â. Nu există nici măcar un singur argument pentru scrierea cu Â, este doar o dovadă de exhibiționism “latin” reluată în 1993 și care a cauzat creșterea greșelilor de ortografie fără ca să ridice cumva prestigiul românei și al românilor. Din contră, este încă o dovadă a faptului că românii pun lăudăroșenia cu originile în fața științei (fonetica) și a spiritului practic și logic.

    Despre “sunt” e încă și mai grav, acesta n-a făcut niciodată parte din limba română, a fost băgat de Școala Ardeleană în secolul 19, pentru a forța latinizarea românei. Iar Academia din 1993 a reluat tîmpenia celor din Școala Ardeleană, cu rezultate dezastruoase. Cuvîntul “sunt” este unul sculat dintr-o limbă moartă, latina și pus să înlocuiască un cuvînt românesc viu, anume “sînt” (provenit din latinescul “sint”). Ce se întîmplă cînd e sculat din morți cineva ? Se transformă în moroi [zombie] și așa cum poate vedea oricine din filme are două caracteristici, se mișcă împiedicat și le mănîncă creierul celor cu car evine în contact. Despre mișcarea împiedicată lucrurile-s clare, pronunțarea lui “sunt” este greoaie, deci ceva care era de așteptat. Pentru treaba cu mîncatul creierelor cred că și a asta a cam început să se vadă.

    Oricum cine vrea ă se convingă că nu se poate aduce nici un argument logic în favoarea scrisului cu  și “sunt” poate citi discuția recentă de mai jos:

    http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=454379

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.