Cu retarzi

Astăzi am văzut în tramvai un adolescent cu probleme mentale, care stătea singur pe o banchetă de două locuri, se legăna ritmic şi scotea un zumzet încet. Ca retarzii, nimic ieşit din comun. După port, nu părea vagabond, era curat şi avea haine ce păreau noi. Avea în mână o cutie ca de pantofi şi o cruce mare. O doamnă pe la vreo 35 de ani, înţolită mai mult decât decent, s-a plictisit şi a început să ţipe la el. “De ce faci gălăgie?”.

S-a ridicat, a plecat în celălalt capăt al vagonului, de unde a început să zbiere la bietul copil care nu făcea niciun rău nimănui. Apoi a început să întrebe în stânga şi în dreapta cine e însoţitorul băiatului. Că sigur aparţine de cineva. “Ori taci, ori cobori!” i-a ţipat tânărului. El o privea pierdut, fără să mişte sau să scoată vreun sunet.

Doamna a continuat să zbiere. “Ăştia-ţi dau în cap”, mi-a zis, deşi n-o întrebasem nimic. Deşi n-o întrebase nimeni nimic, de fapt. “Sigur nu e handicapat, uite ce bine e îmbrăcat”. Deja mă gândeam să-i zic că acelaşi lucru aş putea să îl zic şi eu despre ea. “Dacă nu taci, te dai jos!” a urlat iar. Tânărul tăcea de vreo două minute. Se legăna doar, ritmic, acoperindu-şi urechile cu mâinile. Mi-aş fi dorit să fac şi eu acelaşi lucru, dar nu am făcut-o. “ORI TACI, ORI TE DAI JOS!”. Înainte să plece tramvaiul din a treia staţie în care oprise de când începuse doamna să urle la el, tânărul a ţâşnit de pe scaun, cu lacrimi în ochi, a apăsat butonul care deschide uşile şi a coborât.

Doamna a continuat. S-a certat puţin cu vatmanul. “Dar dom’le, chiar nu te uiţi cine-ţi urcă în vagon? Chiar aşa, să urce orice handicapat?” Ironic. S-a uitat după tânăr pe geam. “Ia uite”, ne atenţiona, “acu nu se mai leagănă”. Normal, acum mergea pe trotuar, în picioare. “Sigur nu e handicapat. Ăştia-ţi dau în cap, să ştii”.

Şi atunci mi-am dat seama: diferenţa dintre retarzii care se leagănă şi cei care nu o fac este că aceştia din urmă tind să treacă drept persoane normale în societate şi profită de asta, urlând din senin, fără jenă, în tramvaie.

16 thoughts on “Cu retarzi

  1. L-am vazut si eu pe baiatul ala de cateva ori, ca mai circul si eu cu tramvaiul, bus-ul. Mie mi-e tare mila. Stiu ca nu se poate abtine din leganat, uneori mai scoate cate -un tipat. De cate ori l-am vazut, nu zicea nimeni nimic – sa-l dea afara sau ceva de genul, eventual radeau sau il evitau. Pacat. Totusi, daca e lasat sa mearga fara insotitor nu are asa mare grad de retardare, deci intelege ce se intampla in jurul lui :(

  2. Nu stiu cum as fi reactionat in situatia respectiva da’ imi place sa cred ca o faceam sa coboare inainte sa apuce el sa se dea jos. Multumesc lui Dumnezeu ca am masina si sunt ferit de astfel de scene…

  3. Si eu cred ca-l stiu, il vad mereu in statia din piata Crucii. Langa e o misiune de maicute, probabil ca de aia.

    Ieri, la film la mol, alti retarzi in spate, voce tare, comentarii cretine, etc. E luna plina, sau ce?

  4. Ovi, ai avut o sansa, you blew it, cand a coborat pustiul, trebuia sa incepi imediat sa te legeni la randul tau. Ca sa nu mentionez zumzetul specific…

  5. Am o senzatie de deja-vu cand citesc asta. Am asista si eu la o scena asemanatoare acum cateva luni, doar ca in locul baiatului era o fetita de vreo 9-10 ani, iar doamna era de fapt un domn, insa cu aceeasi purtare de 2 lei.
    Am ramas atunci fara cuvinte. In astfel de cazuri, cum iti permiti tu, o persoana aflata la o varsta respectabila si se presupune cu ceva mai multa intelepciune decat noi restul, sa te iei de “tinerii din ziua de azi” in halul asta?

  6. Pai bine ba. Stai ca pasivu si te uiti la vita cum se manifesta ?
    De ce dracu nu i-ai explicat decent cat de imbecila e ?
    Ce ma irita cel mai mult e nepasarea ta nu imbecilitatea si nesimtirea ei.
    Daca te dadeai la ea probabil data viitoare ar fi fost mai rezervata in afirmatii.

  7. ovi la cum am observat eu felul tau de a fi citid pe aici ..de ce nu i-ai zis ceva lu madam aia? sau sa incepi si u sa faci ca baiatul..cum zicea Stefan…da l-am vazut si eu pe baiat, dar inca nimeni nu s-a legat de el…

  8. Eu nu cred ca m-as fi putut abtine sa nu-i zic vreo doua la doamna cu pricina… Desi nu cred ca as fi avut cu cine, nici ca ar fi priceput ceva … Numai ca nu pot sa nu ma gandesc la ce era in sufletul saracului copil … :(

  9. @toţi: oricum aş părea, nu sunt genul de om care să facă mare clonţu’ când nu mă priveşte ceva în mod direct. Poate am greşit, poate nu, dar nu-s genul care să fie Batman, apărătorul justiţiei.

    Plus că nu te pui cu prostu’, că are mintea odihnită.

  10. citesc aici si ma minunez, in primul rand de comportamentul vacii si in al doilea rand de al tau. de ce nu ai luat apararea bietului copil?
    esti cam la fel de responsabil ca femeia aia pentru lacrimile lui

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.