“And here… we… go!”

Am început noul an cu bine, aş putea zice. Am început cu câteva zile frumoase şi o băută de patru zile. Cum ar veni, până acum am băut tot anul, de unde se explică şi absenţa mea virtuală.

Cheful de Anul Nou a fost aşa cum ar fi trebuit să fie: între prieteni buni, prieteni vechi, prieteni noi, mai-mult-ca-prieteni şi de-a dreptul familie. Băutura a fost destulă (vorba poetului), cheful s-a întins la două, apoi la trei zile (cu locaţia schimbată), iar până la urmă, bere a fost chiar şi în a patra. De n-ar fi aşa frig, şi dimineaţa de mâine m-ar găsi vesel.

Zilele astea voi începe o serie de însemnări pe tema “Eşti cu adevărat beat dacă…“, pentru că material nou există berechet. Şi sunt sigur că şi unii cititori ar putea adăuga mai multe, hehe. Printre altele am învăţat cum să te rezolvi de un B53 (adică B52 dacă n-ai toate ingredientele pentru el), cum se face un cocktail de fiţe, cum se face speed-drinking cu tequila, de ce nu beau fetele bere şi gustul vodcii după amiaza la 12, după mai bine de 12 ore de băut constant.

Dacă înainte de Revelion nu credeam să am planuri pentru anul ce tocmai a început, uite că au apărut, pe parcurs, nişte probleme numai bune de rezolvat:

  • în primul rând, trebuie să mă tund, musai. Da, asta e o rezoluţie pe 2009, pe bune, pentru că sunt tare leneş, şi nu se ştie cât durează până îmi mişc bucile la frizeria de la colţ. Mai ales pe frigul ăsta. Şi mai ales că părerile despre freza mea turbată, în rândul fetelor, sunt împărţite: unele o iubesc, altele o urăsc. Oh, the choices.
  • apoi, cât mai curând, trebuie să îmi fac curaj, să mă mobilizez şi să îmi fac puţină ordine în viaţă. Ar fi şi cazul, nu merge totul cum ar putea merge, într-o lume ideală. Şi eu, cu puţină voinţă, aş putea trăi în lumea aia ideală.
  • trebuie să merg anul ăsta din nou la Sziget Festival. Am eu o viziune cum că vor cânta Arctic Monkeys, Morrissey, The Raconteurs şi Radiohead. Şi dacă nu, tot frumos va fi. Iar voi, amicii mei bloggeri şi nu numai (se aude acolo în spate, domnu’ Richie, domnişoarele Bloo şi Roxi?) care vă lăudaţi că veniţi şi voi anul acesta, vă rog frumos să nu vă trageţi pe fese.
  • trebuie să ştiu dacă e adevărat bancul în care, când o fată zice “nu”, înseamnă “poate”, când zice “poate” înseamnă “da”, iar când zice “da” înseamnă că nu mai e fată.
  • trebuie să mă duc, din nou, şi la mare. Mi-e atât de dor de ea.
  • trebuie să văd Praga, Amsterdam, Bratislava, Varşovia. Probabil că o voi lăsa pentru 2010, la cum se prezintă situaţia mea financiară momentan, dar nu doare să visezi.
  • spre deosebire de anul trecut, nu mai vreau “să fiu un om mai bun, mai drept şi mai corect”. Poate doar mai drept şi mai corect, dar mai bun nu, pentru că m-am lecuit.

Vă doresc, deci, un an nou. V-am pupat tare.

12 thoughts on ““And here… we… go!”

  1. @numaplictisi: Pai eu sper, chiar vorbeam cu sora sa infiintam un club al razboinicilor de weekend. Te antrenam binisor si te facem membru de onoare si pe tine. Si prin “antrenam binisor” intelegem “imbatam groaznic” :)

  2. eh, daca ai pus-o pe aia cu tunsul ca rezolutie si ai mai adus in discutie si gerul de afara, inseamna ca pot sta linistita cel putin pana prin martie :P

  3. @bloo: nu se stie, vedem. Dupa cum stii, port tot felul de caciuli, sepci si palarii, deci frigul n-ar fi chiar o problema. Plus ca am geaca mea de coca cu blanita :D

  4. Pai ofcors, nu există băută serioasă fără cocktail-urile lui Rob. Mai ales dacă se întâmplă la mine sau la el acasă.

  5. Si eu am un feeling pentru Raconteurs si asta e un motiv suficient sa ma duc pana la Sziget. Ma anunti cand iti iei bilet :) ca sa ma implic

Leave a Reply to numaplictisi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.