Trist

Am tot încercat de ieri începând să scriu un post despre viaţă şi, mai ales, sfârşitul ei, dar nu mi-a ieşit, deşi mă macină multe gânduri pe tema asta. Postul acesta, “placeholder”, va fi ultimul pentru câteva zile, întrucât voi fi plecat din oraş din motive nefericite.

Ideea e că viaţa se termină neaşteptat şi dureros, atât pentru cel care pleacă, cât şi pentru cei care mai rămân puţin pe pământ să-i plângă pe cei plecaţi. Viaţa nu iartă, moartea e inevitabilă, cancerul e cea mai groaznică treabă ce ţi se poate întâmpla, doar că, aparent, oamenii buni, care nu merită, sunt cei care mor devreme. Şi nu e corect deloc. Iar bunica mea, plecată ieri dintre noi, ştie cel mai bine.

Bunico, sper că ai ajuns cu bine, oriunde ai fi acum. Mă bucur că am putut să te văd de Paşti, şi mă bucur nespus că ţi-am auzit vocea acum patru zile. Te iubim mult, şi eu, şi Tudor. Ne vom revedea, fără doar şi poate, peste nişte ani. Să-l săruţi şi pe bunicul, acum, că l-ai regăsit. Ai fost cea mai bună bunică.

3 thoughts on “Trist

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.