Aşadar, în ultimele zile:

– s-a întâmplat ziua mea, ocazie cu care mi-am înlocuit chitara mea veche, micuţă, proastă, Reghin, cu o mega-chitară electro-acustică Ibanez (să trăieşti, frate-miu) şi accesorii pentru dânsa (sărut mânuţele, Anco).

– tot de ziua mea mi-a fost închisă gura în cel mai frumos mod cu putinţă. Am eu o expresie, ca răspuns la întrebări de genul “ce vrei să-ţi iau de ziua ta?”, “ce să-ţi aduc din Spania?”, “ce vrei de Crăciun?”. Răspunsul e, invariabil, “un cal cu fluier în cur” şi înseamnă un fel de “…pula mea, nu ştiu, te orientezi tu”. Ei, anul ăsta am primit un cal cu fluier în cur. Serios. Să trăiască Roxana şi Valentin.

– s-a întâmplat o mini-băută cu Dan (să trăieşti, boierule), soră-sa (sal asl :P ) şi încă nişte lume (vă salut tare).

– m-am întors dimineaţa de la bere cu troleibuzul, chestie pe care n-am mai reuşit-o de multă vreme.

– am fost la Plai, la Fanfare Ciocârlia. A fost demenţial, o seară specială, chiar dacă. Mi-am amintit de Sziget, iar ăsta e lucru mare. Dragi organizatori, ţineţi-o tot aşa.

– mă simt singur, treabă care e pe de-o parte vina frigului şi a vremii de căcat cu care va trebui, însă, să mă obişnuiesc. Vai, ce urăsc iernile. Iar prin “mă simt singur” nu înţeleg “I’m feeling myself”, hehe.

– mi-e dor de ea.

– Ieri a fost Talk Like A Pirate Day. Pe HBO a rulat Piraţii din Caraibe.

– nu am apucat încă să sărbătoresc frumoasa-mi vârstă aşa cum ar trebui să o fac, din cauza salarului care întârzie să apară.

Şi o melodie de moment: