Brr…

Nu mi-a plăcut niciodată la Satu Mare. Nu am fost niciodată fan al oraşului sau a bunicilor de aici. Pentru că e plictiseală mare. Nu e nimic de făcut, nu am prieteni pe-aici, stau pe stradă frumoasă dar necirculată. Cablu TV, doar de anul trecut începând, până atunci doar Duna TV, TVR 1 şi ProTV. Cărţile le-am citit deja pe toate, când eram mic şi eram lăsat aici câte două luni, în afară de cele despre zootehnie. Nici măcar frate-miu nu e aici, de data asta. Noroc cu vecinii, că şi-au tras, aparent, interneţi şi au router wireless.

Şi e rece. Nu neapărat frig, dar rece. Toată casa, curtea, grădina, tot. E atât de îmbătrânit, e atât de uitat totul. Totul e aşa cum ştiu eu că e, încă de când nu-mi ştergeam singur nici mucii de la nas. Pentru că da, aici mi-am petrecut mulţi din anii copilăriei.

Şi e trist, oarecum. Bunica, veşnic bolnăvicioasă, veşnic urâcioasă, veşnic cu ceva de comentat, veşnic cu chef de ceartă, care veşnic are dreptate, tocmai a împlinit frumoasa vârstă de 70 şi ceva de ani. Mulţi înainte. Bunicul a îmbătrânit trist de repede. Acum câţiva ani doar era un om în putere, înalt, solid şi puternic, şi ca fizic, şi ca caracter. Acum parcă dintr-o dată s-a dus totul dracului. Auzul i s-a dus naibii, dinţii-i nu mai există, e mult mai tăcut, mult mai calm. Nu e el, cel care toată ziua era ba căţărat prin vreun pom, ba cu bicicleta pe naiba mai ştie unde, ba prin grădină… Oriunde, numai nu stătea locului, şi aparent m-am obişnuit prost.

Dar totuţi se merită să vin pe aici. În primul rând că mă întorc cu chestii bune, gen compoturi de orice, gemuri de de toate, pălincă din aia bună (am şi văzut deja un bidon mare pregătit, au au!). În plus, aici se întâmplă întotdeauna nişte prăjituri…

În fine, nu e panică, revin azi în Timişoara.

2 thoughts on “Brr…

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.