E timpul să trag de timp. Ar trebui să învăţ pentru examenul de dimineaţă, dar azi mi-e silă. Aşa că recuperez, că n-am mai postat de o săptămână.

Ca ştire de interes pentru masele de oameni ce mă citesc zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, am fost răcit cobză. Am stat mai mult în pat şi m-am uitat la filme. Ce am văzut, te întrebi? Ştiu că nu te întrebi, dar totuşi, îţi zic. Am văzut toată seria Harry Potter apărută până acum (recte, primele 5 filme), a fost frumos. Am făcut maraton, a durat cam 10 ore jumate, cu tot cu pişat şi mâncat. Filmul ca film, îmi plac fanteziile de mor, mi-a plăcut din oficiu. Ce a fost însă mai interesant, a fost să urmăresc evoluţia copiilor din rolurile principale de la nişte puţoi de 10 ani la adolescenţi de 15 ani în film şi 17-18 ani pe de-adevăratelea. Plus că Emma Watson e simpatică tare, gen. Plus că-mi place Alan Rickman.

După care am decis că nu e de-ajuns, că merită să mai bag vrăjitori şi ireal în mine, aşa că am dormit bine, m-am căcat şi mi-am propus să-mi pierd 12 ore făcând un maraton de Lord of the Rings. Variantele extinse. Aproape 4 ore fiecare. Delicios.

Nu e prima oară când văd Stăpânul Inelelor în regim de maraton, şi sigur nu va fi nici ultima. Nu ştiu cum se face, dar nu mă plictisesc de ea, trilogia. Mai sunt filme bune şi lungi (vezi Gladiator, eventual Titanic, Meet Joe Black, seria The Godfather etc. – le-am notat doar pe cele de peste 3 ore, cred), dar nu m-ar ţine să le văd de mai multe ori. Adică nu m-aş apuca de ele de mai mult de două ori. Şi n-aş rezista să le văd şi a treia sau a patra oară, pentru că, orice ai zice, sunt prea lungi. Dar nu, nu şi trilogia. Stăpânul Inelelor mă ţine 12 ore fără să îmi treacă măcar prin gând să opresc. E probabil filmul (mă rog) meu preferat, cărţile mele preferate, basmul meu preferat. Plus că-mi place Ian McKellen.

Şi, că tot veni vorba de serii, nu am văzut până acum Star Wars. Nu, nici măcar unul din cele şase, nici măcar jumate din unul din cele şase. Aş vrea să mă apuc, că tot aud cum că e demenţial, fenomenal şi alte superlative. Dar se merită? E într-adevăr atât de tare încât să văd 6 filme lungi cu săbii laser şi navete spaţiale?

***

Desene animate: The Clock Suckers. Pe scurt, e vorba de trei prieteni, doi tipi şi o tipă, care primesc moştenire de la un bunic inventator o maşină a timpului (!) sub forma unei căzi (!) cu butoane (!). Sunt absurde, scurte, bolnave şi foarte mişto. Numa bune pentru când am de învăţat, băga-mi-aş pula.

***

M-am făcut pizdos: ascult BBC Radio 1. Pentru că, mă-nţelegi, nu-s de mine radiourile româneşti. Pe Radio 1 ăsta e muzică britanică în principiu, mult britpop d-ăla, mult indie şi mai câte o Amy Winehouse, Adele, Sophie Ellis Bextor. Mă rog, cam ce-i şi la Guerrilla, doar că mai multe şi mai proaspete (o să devin un un promotor în scena indie-britpop din Timişoara, hehe).

***

Că tot veni vorba de muzici britanice, melodia săptămânii se cheamă Books From Boxes, e cântată de Maxïmo Park şi sună după cum urmează:

[audio:Maximo Park – Books From Boxes.mp3]

***

Am dat şi eu cu subsemnatul la blogul bloggerilor din Timişoara, ce comunitatea mea. Aştept întâlnirea din februarie, să socializeze şi mandea cu alţi bloggeri timişoreni, poate mai fură şi el nişte meserie. Să curgă berile.

***

Acestea fiind zise, mai am circa cinci ore (considerând că nu dorm deloc noaptea asta) ca să învăţ nişte cursuri ampulea şi să citesc trei cărţi cam la acelaşi nivel. Deci mă apuc. Dar mai întâi mai scriu un post, că mi-e pe limbă.