Ta-na-na-naaaaaa!

Acum ceva vreme, The Onion anunţa că trailerul Iron Man va fi extins şi va fi lansat un lungmetraj bazat pe acesta. Ştirea s-a dovedit a fi adevărată, spre surprinderea multora, filmul fiind lansat chiar astăzi, 2 mai, în majoriatea cinematografelor mari din lume şi în România.

Am fost, aşadar, la cinematograf la Mall, fată, să văd Iron Man. Vă zic de la început, a fost un film demenţial, a meritat fiecare leu, mergeţi de-l vedeţi. Chiar merită văzut la cinema, nu furat de pe interneţi (bine, dacă ai mai ştiu eu ce sistem audio-video de neam prost, atunci poţi să-l vezi şi acasă, dar la banii ăştia nu ştiu ce te-ar opri să te duci la cinema).

Nu a fost, însă, perfect. Sincer să fiu, la cât de tare îl aşteptam şi, judecând după trailer, speram să fie ceva mai epic decât Transformers şi 300 la un loc, dar n-a fost. A avut un build-up de vreo oră jumate (bine, n-a fost deloc plictisitor, ba chiar au explodat chestii chiar din primele două minute) şi mă aşteptam ca ultima jumătate de oră să fie făcută din pure awesome şi creierul să-mi explodeze în slow motion, dar n-a fost chiar aşa. A avut, în schimb, ce îmi place mie la filmele astea mai noi: sunete din alea joase *woooooop… chjBUUUUM* (vezi exploziile din Transformers). În rest a fost perfect.

A fost mult Audi în film. El, Tony Stark, conduce un R8, iar în altă scenă ne e băgat pe gât timp de aproape două minute un Q7. Plus că în scena respectivă, toate maşinile de pe stradă par să fie Audi-uri. Nu am zis că e un lucru rău ăsta, sunt fan Audi înainte de toate. Domnu’ Audi, se aude? Poate daţi şi voi un Audi 80 mai copt, aşa, pentru bloggerii ăştia mai mici, ce zici? Just sayin’. Product placement. Audi.

A fost tehnologie suprarealistă, au fost interfeţe de operare a computerelor aşa cum ne plac nouă, cu sunete înalte şi enervante şi cu animaţii multe, au fost touch-screen-uri şi nu numai. A fost soundtrack bun, overdriven. Au fost efecte brici. A fost poveste brici. Au fost gagici brici. A fost chiar şi puţin umor brici, dar mai bine nu era, pentru că aveam în stânga nişte cocalari care, obişnuiţi cu Mondenii şi La Bloc, au exagerat puţin cu volumul şi lungimea hohotelor. A fost şi un roboţel tăcut şi foarte simpatic, care mi-a amintit într-un fel de R2D2. Nu în ultimul rând, la standul Apple din Mall a fost o gagicuţă foarte simpatică. N-are legătură cu filmul, dar trebuia să bag şi chestia asta undeva.

[rxmovie-103288]