Oamenii insulei

Pe de-o parte avem oamenii veniţi pentru festival, în sinea lui. Aceştia poartă brăţară de camping şi sunt pe insulă din Ziua -1, unii chiar şi cu una-două zile înainte. Sunt relaxaţi, nu au nici o grijă pe lumea asta şi sunt transpiraţi şi plini de praf. Se opresc din râs doar când zâmbesc.

Pe de altă parte, seara insula se umple de localnici. Majoritatea cocalari şi piţipoance (da, au şi ei din aceştia, se îmbracă la fel, au tricouri lucioase şi freze sălbatice), doar că mai liniştiţi decât ai noştri. Dar unguroaicele… Vai, unguroaicele… Au, au, inima mea… Bine, poate nu sunt mai bune decât româncele, dar acolo în mod sigur erau mai multe, hehe.

Iar acum, să sintetizăm:

  • Francezii: probabil cea mai mare minoritate de pe insulă. Oriunde te întorceai dădeai de un grup vorbitor de franceză. Majoritatea erau jegoşi şi beţi, dar toţi erau veseli şi prietenoşi. Franţuzoaicele au fost, în general, frumoase, iar unele au fost foarte, foarte, foarte friendly. Fun fact: în a treia zi de festival m-am trezit cu un francez dormind lângă mine în cort. Nu ştie cum a ajuns acolo, duhnea a alcool şi îl durea capul. A încercat să se ridice, dar n-a putut decât să zică “Iz dificúlt…”
  • Olandezii: Mulţi şi ei, şi veşnic energetici. Nu atât de fumaţi pe cum mă aşteptam, serveau mai degrabă multă bere. Incredibil de prietenoşi.
  • Italienii: În general veniţi pentru scenele electro, frezaţi ca la noi în cluburi, nu m-au impresionat cu nimic.
  • Nemţii: Blonzi, albi şi pistruiaţi. Foarte prietenoşi, mai ales nemţoaica neagră a amicului :D
  • Românii: Puţini, împărţiţi în două mari categorii. Pe de o parte aveam puştanii de până în 22-23 de ani, veniţi câte doi-trei să bea, să fumeze şi să vadă Killers şi Kooks, iar pe de altă parte aveam grupurile organizate de tineri peste 26-27 de ani, veniţi să bea, să fumeze şi să vadă R.E.M. şi Killers. Majoritatea românilor pe care i-am întâlnit au fost, culmea, bucureşteni, pe locul doi ca număr fiind timişorenii, iar apoi câte un clujean răzleţ.
  • Britanicii: destul de mulţi, am avut chiar şi câteva vecine de cort foarte simpatice din Marea Britanie. Au un fel aparte de a vorbi, mă udam tot de câte ori auzeam vreunul.
  • Restul: sârbi, austrieci, polonezi, cehi, americance, câţiva australieni, câţiva scoţieni, câţiva irlandezi

N-am văzut nici măcar un om supărat, trist sau nervos. Clar, Szigetul funcţionează cu distracţie, iubire şi iarbă.

4 thoughts on “Oamenii insulei

Leave a Reply to Narcis Corvette Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.