Nu am date exacte, dar dacă ar fi să fac o presupunere, aş zice că peste 80% din utilizatorii de interneţi cu vârsta între 15 şi 25 de ani au cont de hi5. Pe de o parte e un lucru bun şi util: dacă eşti băiat deştept, îţi faci din treaba asta un avantaj, putând găsi cu puţin efort pagina oricărei fete care îţi trezeşte interesul, chestie care te poate ajuta mult, de la documentare faţă de interesele respectivei şi stilul de abordare care trebuie abordat (?!?) până la o modalitate rapidă de contact (gen “dă-mi şi mie id-ul tău că-mi eşti simpatică”).

Pe de altă parte, însă, mi se pare o chestie tristă, în momentul în care observi felul majorităţii celor de acolo. Căutând azi profilul unei fete (), profil pe care după circa o oră jumate nu l-am găsit (ceea ce zice una din două despre fata respectivă: 1. e chiar mai cu capul pe umeri decât mă aşteptam; 2. nu are acces la internet – puţin probabil), am trecut prin multe liste de “friends” ale cunoştinţelor ei. Şi am observat nişte chestii, după cum urmează.

În primul rând, eu văd oamenii cu pagini de hi5 ca fiind împărţiţi în mai multe categorii (logic):

1. puştimea care îşi face cont pentru că i-a dat colegul de bancă invitaţie (spam) pe e-mail
2. pulimea formată din spuma societăţii, care a dat naştere secţiunii “Am zărit un cocalar pe internet!” de la Gigel, precum şi epigonilor cocalari.com şi pitzipoanca.org. Ăştia îşi fac cont pentru faimă, vorba aia.
3. pizdarii care-şi fac profil plin cu poze cu ei îmbrăcaţi în muşchi, la mare (sau ştrand pentru amărăşteni), cu scopul clar de a fute uşuratice (sau de ce nu, uşuratici).
4. restul: oameni cu profiluri ţinute privat, friends-only (chestie care mi se pare ok), oameni cu cont doar din scopul de a trimite un mesaj cuiva, când nu mai există altă metodă de comunicare (i.e. exact ce scriam mai sus), oameni care şi-au făcut contul din greşeală, din cauza sistemului automat de invitare a tuturor contactelor din address book-ul cuiva, plus oameni simpli, dar mult prea naivi şi sociabili, plus alte minorităţi.

O altă chestie pe care am observat-o e următoarea: băi fratele meu alb, toată lumea abundă de prieteni! Fiecare profil are cel puţin 50 de “friends”. Marea majoritate au chiar peste 100, peste 200, peste 500. Am văzut şi profiluri cu 1000 (O MIE, FRATE!) de friends. Aici intervine întrebarea: ce faci cu atâţia “friends”? Făcând abstracţie de faptul că “friends”, adică “prieteni”, e un termen mult prea uşor scos la înaintare, de ce se strâng atâtea contacte în lista unei persoane? Bun, nu sunt prieteni, ci sunt amici. Câţi amici poţi să ai? Fuck it, câte cunoştinţe poţi să ai? 700? Toţi cu cont de hi5? Îi cunoşti măcar pe toţi? Normal că nu, că oricine îţi vede poza în lista fratelui colegei vecinului colegului de bancă te adaugă la lista lui, pentru că se ştie că e-penisul îţi creşte direct proporţional cu lista de prieteni de pe hi5.

În concluzie, am o oftică pe hi5-işti. Nu neapărat pe toţi, dar pe majoritatea. Pe ăia care au sute de poze făcute în oglindă cu telefonul mobil, la peşti în Piaţa Operei, cu ochelari de soare în casă, pozând în tocul uşii ori în faţa carpetei cu Răpirea sau pozând cu maşina altuia.

De ce? Pentru că aşa ia naştere generaţia cu cele mai multe curve, cei mai mulţi cocalari, cei mai mulţi oameni uşuratici şi goi pe dinăuntru, cei mai mulţi ignoranţi, inculţi şi anagramaţi.