Nu ştiu încă din ce motive, dar în ultimii mulţi ani am trăit cu convingerea că 8 martie e ziua mamei, nu ziua femeii. Poate din cauză că mi-a rămas întipărită în minte amintirea din clasele primare, când de la mine flori primea mama şi atât, că alte femei în viaţa mea nu existau încă. Sau poate că ţin cu dinţii de ideea asta pentru că sunt prea rupt în cur să-mi permit să iau flori tuturor gagicilor din jurul meu. Sau poate că nu găseam un motiv pertinent pentru care să cred că 8 martie e ziua femeii şi nu doar a mamei. Până când acest motiv mi-a fost aruncat în faţă, fără milă, de Corina. E cel mai simplu, cel mai convingător şi cel mai evident motiv pentru care trebuie să accept că e ziua “femeilor” şi nu doar “a mamei”:
- Păi e a femeilor, că doar cânţi în bar, nu la maternitate.
Acum anunţul. Că doar introducerea de mai sus n-a fost gratis, nu? :) Deci, pentru cele (hai, fie, şi cei) care n-aţi aflat încă, diseară cânt în Irish Public House, împreună cu Cârli. De pe la ora 20. Aşa cadou frumos, mai rar, vai vai vai.
La mulţi ani, fetelor!
