La jocuri, “god mode” se cheamă atunci când nimeni nu te poate omorî, oricât de mult te-ar împuşca/lovi. Atunci când, printr-un cheat, devii “tata lor”. Ei, are şi Windows 7 un “Tata Lor Mode”:
Rezultatul e o iconiţă care arată aşa:
Dublu clic pe ea şi te lasă să faci cam tot ce e setare avansată în Windows 7, dintr-un singur loc.
A trecut o zi de când mi-a venit Eee-ul, primit cadou din partea părinţilor pentru că ieri a fost ziua mea, zi frumoasă ca mine. Să vă povestesc despre el.
E modelul 1000H, cu 1GB ram, Intel Atom 1.6Ghz, 160GB hard şi ecran de 10 ţoli. A fost comandat de pe magazinul online Orange, unde a costat 219 euroi cu condiţia să fac şi un abonament de date de 12 euro pe lună. Ceea ce am şi făcut. Teoretic, trebuia să ajungă vineri, dar a ajuns cu două zile mai repede. Mai apoi am aflat că “a dat tata nişte telefoane” şi a apelat la un amic de-al lui de la Cargus ca să se mişte mai repede. Mulţam, deci, tată.
A venit plin de linucşi, mai exact o versiune de Xandros specială pentru Eee-uri, dar n-a rezistat mult, pentru că eram de câteva zile chitit să-i pun Windows 7, ceea ce am şi făcut. Doar că n-a fost aşa uşor precum am sperat. Nu pentru că ar fi fost musai greu, ci pentru că n-am fost atent. Am găsit pe un blog străinez un ghid despre cum să îţi faci un USB bootabil (oricât m-aş chinui, nu reuşesc să mai găsesc linkul acum – scriu postul ăsta de pe Eee, history-ul îl am pe desktop, iar desktopul nu-l am la îndemână am găsit, deci). Am făcut USB-ul bootabil, am copiat kitul de W7 pe el, mi-am setat Eee-ul să booteze de pe USB şi mi-am dat. După două ore în care m-am chinuit să pricep de ce puii mei nu bootează de pe USB am recitit instrucţiunile de pe blogul respectiv şi am realizat că uitasem un pas mic pentru om, dar un salt uriaş pentru sistemul meu de operare: un Esc după pornirea laptopului, pentru a apărea ecranul de selectare a drive-ului de pe care vreau să bootez. După înjurăturile de rigoare şi Enterul necesar a durat mai puţin decât pe desktop până am avut în faţa ochilor un Windows 7 funcţional, micuţ, drăguţ, cu aproape toate driverele gata instalate şi actualizate, inclusiv tastele de funcţii speciale şi un semi-multitouch.
Următoarea treabă care m-a măcinat a fost instalarea modemului USB primit de la Orange, treabă pe care am dus-o la bun sfârşit cu ajutorul unui alt blog, anume Stealth Settings. Doar că nu îmi găsea reţea. După încă vreo 10 dezinstalări şi reinstalări, azi am sunat la Orange să-i întreb de sănătate, ca să aflu că abonamentul nu era activat, pentru că a ajuns pachetul prea repede, hehe. Cu încă un apel la departamentul tehnic am rezolvat problema în 10 minute.
În rest, totul minunat. Merge brici, chiar mai bine ca pe desktop (bine, ăla e şi obosit tare), bateria m-a ţinut azi mai bine de 4 ore, cu wireless pornit şi cu modemul în USB. Chiar dacă e mai micuţ decât laptopurile “normale”, are tastele destul de mari cât să nu fie deranjante şi să pot scrie cursiv, touchpad-ul e genial, permite multi-touch, pinch zoom, gesturi, harfe. Webcam-ul e clar, întrebaţi-i pe cei care au asistat azi-noapte la livestream-ul ad-hoc de pe budă. Boxele, chiar dacă sunt sub el, se aud mai clar şi mai tare decât la multe alte portabile pe care am pus mâna, iar jack-ul de căşti scoate sunet puternic. Jocuri şi filme n-am încercat pe el, dar nu mi-aş face speranţe de mai mult de un Counter Strike sau un Divx. Şi e drăguţ tare.
Na, acu care-mi oferă o ocazie de liveblogging? Aşteptăm provincia, mai ales.
Cred că are un fel de spellchecker fantomă inclus. Pentru că de fiecare dată când las tastatura pe EN, ca cum ar fi şi normal când nu bloghez, nu mă lasă să pun spaţiu după apostrof. Adică dacă vreau să scriu, de exemplu, “da’ de unde” , îmi scrie “da’de unde”, în cazul în care nu apăs spaţiul de două ori. E bug sau feature?
Beta, ca să fiu mai precis. Build 7000, pentru cei cu înclinaţii tehnice. Se ia cu tot cu Product Key de pe site-ul Microsoft, complet gratis, dar cu menţiunea că expiră în 1 august. Şi bineînţeles, cu menţiunea că e beta şi, dacă cumva îţi fute tot sistemul, te descurci.
First things first. Sistemul meu nu e cel mai rapid: Athlon64 3000+, 1kg RAM, nVIDIA 7300GS (memorie 128MB fizici şi până la 512 în mod HyperMemory. Momentan rulez cu 384MB). Cu toate astea, însă, Windows 7 rulează frumos, fără să se chinuie foarte mult, chiar şi cu toate animaţiile, transparenţele şi efectele vizuale pornite. Ca o comparaţie, nu am putut ţine Vista instalat mai mult de două zile, pentru că nu puteam face efectiv nimic cu el. Ca o notă, mi-am pus versiunea 32-bit, nu cea 64-bit.
L-am instalat în ceva mai puţin timp decât aş instala XP-ul pe acelaşi computer proprietate personală. Mi-a pus din prima driverii pentru tot hardware-ul, în afară de placa de sunet şi adaptorul WiFi pe USB, pentru care a trebuit să-l rog să caute pe hard driverii.
…despre ce se mai întâmplă în viaţa mea.
În primul rând, trebuie să vă anunţ cu nemărginită bucurie că mi-am instalat acum câteva zile Windows 7. Merge brici chiar şi pe râşniţa mea, şi îmi place de mor. Acesta e primul post scris din W7. De asemenea, e primul post scris din Windows Live Writer, despre care am auzit chestii. Aşa că îl încerc, dacă tot e moca. Apropo, scuze pentru postul acela temporar din feed. WLW are, aparent, o voinţă proprie.
Apoi, am văzut un film mult prea foarte supertare frate. Anume, Slumdog Millionaire. Regizat de Danny Boyle (Trainspotting, 28 Days Later), filmul e o poveste de mahala construită în jurul unei poveşti de dragoste, sau invers. Mai multe şi mai frumos a scris Richie acum câteva zile.
S-a leakuit noul album Morrissey, şi anume Years Of Refusal. Oficial apare în 16 februarie. Personal, îmi place de mor, ceea ce vă doresc şi vouă. Să vă placă, adică. Piesele mele preferate de pe album, în ordinea în care apar, ele, acolo: “I’m Throwing My Arms Around Paris”, “That’s How People Grow Up”, “One Day Goodbye Will Be Farewell”, şi “It’s Not Your Birthday Anymore”. Şi restul, hehe.
Trebuie să-mi refac programul de somn, mâncare şi alte alea. Am cam intrat pe un drum al autodistrugerii lente (bine, dacă o zic aşa, sună mult mai grav decât e, de fapt, situaţia) şi nu e bine. Nu-i voie, vorba ei.
Ş-am încălecat pe-o şa.
