Ura asta anti-valentine’s day nu-i de ieri, de azi. Ea are bazele în alte evenimente, pe care românii n-au vrut nicicum să le preia, însă corporaţiile astea le-au băgat pe gât cetăţenilor. Şi asta încă de pe vremea dacilor, când Decebal chiar a luptat şi şi-a dat viaţa pentru dreptul românului de a nu prelua sărbătorile romanilor. După ce, totuşi, au cedat, s-au ofticat foarte tare când au trebuit să treacă la creştinism.
- Dă-i, mă, în căcat, cu Crăciunul şi Paştele lor, se plângeau pe bloguri. Mă rog, pe papirusuri.
Mai apoi, românii s-au şucărit tare că le-au fost băgate pe gât tot felul de sărbători gotice, hune, slave, maghiare, turceşti şi, mult mai târziu, germanice.
- Vor doar să facă bani de pe urma noastră, îşi ziceau ei mai plătind un bir, mai hulind un paşalîc, mai mergând la un teatru german de stat, alea.
Noroc cu perioada asta a secolului 20, când eram deja formaţi ca popor, identitate şi cultură:
- Noi nu preluăm elemente culturale de la nimeni …monşer!, se băteau ei cu pumnul în piept pe trotuarele Micului Paris.
