Eu am observat de ceva vreme că românul pleacă în vacanţe doar ca să mănânce. De câte ori nu vi s-a întâmplat să întrebaţi pe cineva cum a fost vacanţa pe litoral, iar primul răspuns să fie “vai, da’ cât am mâncaaaaat…”. Sau să întrebaţi cum a fost în cine ştie ce ţară, iar răspunsul să nu fie, “ioai, câte-am văzut”, ci “ioai, am mâncat rechin”.
Pentru că românul e născut ca să mănânce. Pleacă în vacanţe ca să-şi umple burdihanul. Studiu de caz: anul trecut, babacii au plecat în Antalya, la ceva all-inclusive, cu nişte prieteni. Unul din ei şi-a făcut un scop din a mânca toată ziua, orice. Până nu avea stomacul la limita plesnirii, nu se oprea. Stătea o oră şi mânca iar. “Hai mă, mâncaţi şi voi, că e gratis”. Sau “ai dat banii degeaba, fraiere, uite ce puţin mănânci”. Dacă nu ar fi urlat nevastă-sa la el, ar fi băgat şi în buzunare. Ar fi băgat şi în bagaje, să aducă în România. Că e gratis, iar noi nu prea avem mâncare în magazine, iar aia pe care o avem e la preţ de somon.
Ei, ultima chestie pe care mi-a povestit-o mama m-a lăsat mască. Ai mei vor să-şi petreacă sărbătorile de iarnă în Austria, la o pensiune undeva între munţi, la 80km de Elveţia, 20km de Italia, cică zici că-i raiul pe pământ acolo. Au vrut să-şi ia şi nişte prieteni cu ei, căci au câţiva. Ei, prietenii respectivi au ţinut-o sus şi tare că ei vor la Râşnov, nu în Austria. Chiar şi după nişte calcule din care a rezultat că vacanţa în Austria ar costa (cu tot cu drum, chestii, alea) cu doar 50 de euro mai mult ca cea la Râşnov. De ce? “Da mă, da’ la Râşnov ai o masă în plus”.
