Tema am preluat-o de la Sebi în cadrul concursului Bikewalk.
Ca pieton, prefer bicicliştii pe şosea.
Ca şofer, prefer bicicliştii pe trotuar.
Ca biciclist, prefer pe piste de biciclete, dar în Timişoara, în afară de zona centrală, acestea sunt inexistente.
Punându-mă în pielea fiecărei categorii de participant la trafic, din orice parte aş privi problema, parcă dincolo de gard iarba e mai verde. Aşa că, în momentul în care mă văd pus în spatele ghidonului şi nu am la dispoziţie o pistă de biciclete, am de ales: pot alege strada, respectând astfel legea, sau pot pedala (cu grijă, căci sunt, totuşi, un adult responsabil) pe trotuar, deranjând, poate, nişte pietoni şi riscând o amendă.
Decizia finală? Până când voi avea la dispoziţie piste dedicate bicicetelor în tot oraşul (sau măcar pe toate arterele importante), dragi pietoni, vă respect ca şi cum aş fi unul de-al vostru (hehe), dar trebuie să fim conştienţi că oricâte lumini aş avea pe bicicletă, oricât de atent aş fi, oricâte veste, ghiozdane, adidaşi şi pedale reflectorizante aş avea, de bine, de rău, strada nu e a noastră, a bicicliştilor sau a noastră, a pietonilor. E a noastră, a şoferilor. Aşa că aleg viaţa. Ne vedem şi pe trotuar.
Choose life.
Bonus: acum câteva zile bicicleam pe lângă o maşină parcată, al cărei şofer a deschis portiera. Am frâne bune, deci nu s-a întâmplat nimic, doar am tras ambii câte o sperietură soră cu noaptea*, după care şoferul a urlat la mine un “bă boule, n-ai voie cu bicicleta pe aici”. Partea ironică e că eu ştiam că nu am voie, dar el era cu totul parcat pe trotuar…
