Mă distrează până la-ntristare comportamentul de căcat al ateilor de interneţi. Sunt primii care se înghesuie, în perioada sărbătorilor, să explice pe Facebook, bloguri sau ce alte medii au la îndemână, cât de încuiaţi la minte sunt credincioşii, cât de avizi de bani sunt popii, cum că religia e doar o îndobitocire a maselor şi alte revelaţii de ultimă oră.

N-am văzut nicicând în timeline-ul de pe Facebook, mai mult ca în weekend-ul ăsta, citate din Dawkins, poze cu “certificate de ateu”, glume sarcastice care compară Biblia cu Harry Potter şi, în general, statusuri care îi consideră, mai subtil sau nu, proşti pe credincioşi.

Acum, aşa cum e şi normal, nu prea îmi place să discut părerea mea despre religie. Pentru că, în fond şi la urma urmei, credinţa, în sinea ei, e o chestiune personală (de unde şi glumiţa că “religia e ca o puţă – fiecare are dreptul la una, da’ dacă mi-o fluturi prin faţă şi încerci să mi-o bagi pe gât ne supărăm”). Oricare ar fi, însă, părerea mea despre religie sau lipsa ei, urăsc să văd cum nişte oameni mai “iluminaţi” ca tot restul românilor se cacă pe nişte obiceiuri vechi. Sau, mai precis,

Read More