Ovidiu Sîrb

Posts tagged: tren

Real life blogging

Liceenii din ziua de azi

De o oră jumate observ un grup de elevi de liceu. Sunt de la Craiova, se întorc acasă din excursia de la Sinaia. Cică le-a plăcut.

Ei, sunt vreo douăzeci. Cu toate astea, e mai linişte decât mă aşteptam. Sigur, nu se poate dormi ca la bunica pe pernă, dar e mai linişte decât credeam că va fi. Pe vremea mea, cel puţin, în trenuri era prăpăd. Eram beţi înainte ca trenul să plece din gară, eram pe toată durata călătoriei pe culoar, la ţigară, ocupam un vagon întreg, râdeam, cântam, ţipam. Iar cei mai avuţi dintre noi aveau casetofon mare, cu baterii. Iar cei mai şi cei mai şmecheri aveau la el şi CD.

Ei, însă, sunt cuminţi. Sinistru de cuminţi. Suspect de cuminţi. Nu fuge nicicare la ţigară în budă, nu bea niciunul o bere, ceva. Nu tu o melodie de pe telefon, nu tu o sâmânţă, nimic. Stau doar şi joacă ceva cărţi. Drept e, unii au un pachet de cărţi cu gagici dezbrăcate. Dar atât! Şi se mai şi atenţionează reciproc dacă vreunul vorbeşte prea tare!

Ce ţi-e şi cu tineretul din ziua de azi…

Trenul pleca…

Aşadar, suntem în tren. E tren din ăla tip autobuz, că doar sunt noi, curate, nu contează că e fizic imposibil să mergi zece ore într-unul fără să te doară tot apoi. Ştiţi, cu câte patru locuri faţă în faţă, despărţite la mijloc de un culoar strâmt.

La dreapta avem două tanti cu o fetiţă. Una citeşte ziarul (un Adevăr de Seară gratuit, cumpărat cu 1.50 lei de la speculantul de serviciu) cu o privire gravă, cealaltă a vorbit la telefon cel puţin de la 22:20, când am urcat noi, până acum, când i s-a terminat bateria.

Ei, chiar înainte ca trenul să plece a venit un băiat la ele, cu un bagaj enorm, să-şi revendice locul de pe bilet. Doamna cu privire gravă i-a tăiat-o scurt:

- Vezi că sunt locuri mai încolo, noi ne-am aşezat deja aici.

La drum

Totul a început acum vreo 6 ani, prima oară când am fost cu cortul de capul meu, fără supraveghetori adulţi. Aveam 17 ani şi am fost la Băile Calacea, parcă. Nu mai ţin minte detalii, dar ştiu sigur că, din una în alta, am ajuns acolo cu un TIR ce transporta Fornetti. Tot la 17 ani am fost cu un Oltcit până la mare, în Deltă, la Bran şi înapoi. Era să luăm foc pe drum, cu tot cu maşină, dar n-am luat. Nu a fost cine ştie ce aventură, dar a deschis calea pentru altele, mai obositoare şi, la o adică, mai satisfăcătoare.
Read More »

Creative Commons License