Ovidiu Sîrb

Nu ştiu la alţii cum e, dar reţeaua de transport în comun din Timişoara s-a modernizat anul trecut. Au echipat fiecare tramvai, autobuz şi troleibuz cu GPS, au echipat mare parte din staţii cu afişaj electronic, totul e centralizat, se ştie în orice moment care tramvai unde e şi de ce.

Cea mai importantă adiţie sunt, însă, compostoarele electronice. Îţi citesc abonamentul sub formă de card magnetic şi îţi ştampilează biletul. Bine, am mai văzut şi în Bucureşti (cred?) cititoare de card în tramvai, dar ale noastre sunt speciale: în fiecare vagon sunt trei. Dintre cele trei, doar unul are ştampilator de bilete. Nu că doar unul funcţionează, doar unul are posibilitatea asta. Pentru că aşa au gândit-o băieţii. Ei, de ce e bine? Pentru că în ultima vreme, tot mai des, acel singur ştampilator nu funcţionează. Funcţionează cititorul de abonamente, doar biletele nu se pot composta. Ceea ce înseamnă o călătorie gratis. Avantaj eu, cel fără abonament.

Bonus, tocmai am inventat un banc prost şi forţat: care e diferenţa între RATT şi o reţea de telefonie mobilă? În cazul RATT-ului, doar dacă ai abonament poţi să zici că eşti pe cartelă.