Primită pe mail, de la sursă. A fost făcută în 4 martie, pe Blaga.
-
Diverse
RSS şi alte chestii
Reţelind
Marele Ecran- Festivalul CINECULTURA Richie
- Am întîlnit şi ţigani fericiţi Lucian Mircu
- Avatar după Oscar Lucian Mircu
-
Reklám
Posts tagged: Timişoara
Milioane biciclişti pe stradă
October 25, 2009 – 22:26
Acum citiţi încă o dată titlul, cântându-l pe melodia Nicolei, cea cu milioanele de copii pe stradă. Aşa-i că nu vă iese din cap? 
Revenind: azi dimineaţă a avut loc “Marea Revoluţie pe două roţi”, adică aniversarea unui an de la startul campaniei Verde pentru biciclete. Fiind eveniment aniversar, a fost ceva special, cu sute de baloane, sute de oameni, sute de clinchete de bicicletă, înjurături din partea şoferilor obişnuiţi să fie stăpânii şoselelor şi ai trotuarelor, zâmbete din partea pietonilor sau a locuitorilor din centrul vechi al urbei.
Şi până acum am fost susţinător al campaniei, doar că, spre jena mea, pasiv. Motivul e simplu: nu deţin bicicletă. Mă rog, am una pe care o împart cu fratele, dar e uitată într-un garaj dintr-un sătuc de pe lângă oraş, fără frâne. Astăzi, însă, am primit o bicicletă cu titlu de împrumut, o vestă reflectorizantă şi două baloane şi am plecat să ne facem auziţi.
Ei, auzisem (de la Richie şi Tomata, în primul rând) că această comunitate a bicicliştilor care se strânge la fiecare întâlnire “verde” e una specială, însă astăzi am fost copleşit. Am văzut băbuţe mânând Pegasuri cu coş, copii de-o şchioapă cu biciclete parcă din Ţara Piticilor, părinţi dotaţi cu cărucior-remorcă special pentru bicicletă, lowridere, moşi bărboşi şi neîngrijiţi cărora li se citea în ochi fericirea şi o ultimă fărâmă a tinereţii lor de multă vreme trecută. Toţi, dar absolut toţi zâmbind. Toţi timişoreni, toţi cu o singură dorinţă: să pedaleze.
A fost o coloană lungă de câţiva kilometri de biciclişti dotaţi cu baloane colorate, coloană care a înconjurat centrul vechi, începând de pe strada Circumvalaţiunii, continuând prin piaţa 700, până pe Paris, de acolo înconjurând piaţa Operei, apoi piaţa Mărăşti, pentru ca într-un final să se oprească în faţa Operei, să-şi tragă sufletul şi să lanseze toate cele câteva sute de baloane în aer. Imaginea baloanelor zburând înspre cerul înceţoşat a fost mai frumoasă ca orice spectacol de artificii pe care l-am văzut vreodată.
Încă o chestie care mi-a plăcut: oamenii au venit pentru cauza lor, în ciuda vremii răcoroase şi a orei matinale. Dimineaţă, în timp ce mă îndreptam înspre locul de plecare al coloanei, am văzut oraşul împânzit de biciclişti, singuri sau în grupuri de câte 2-4, toţi îndreptându-se în aceeaşi direcţie, cu acelaşi scop: să îşi facă simţită prezenţa în trafic. Din punctul meu de vedere, faptul că timişorenii au prins curajul să iasă în stradă, călare pe două roţi, pentru a îşi face publice dorinţele, e o reuşită mai mare chiar şi decât faptul că în ultimul an numărul pistelor de biciclete din oraş a crescut de cinci ori (de la 3km în 2008 la 15km în 2009).
Suntem peste 4000 de biciclişti. Mai corect spus, suntem peste 4000 doar cei care au participat la campanie, la una sau mai multe tururi prin oraş şi în jurul lui: eu sunt mândrul posesor al plăcuţei cu numărul 3913 (care va trona pe bicicleta proprietate personală, de îndată ce o voi pune pe roţi), iar astăzi am pedalat pe o bicicletă ce purta numărul 4148. Cine ştie câţi biciclişti timişoreni or mai fi şi pe lângă cei care s-au alăturat cauzei “Verde pentru biciclete”.
În concluzie, astăzi am fost impresionat: Timişoara e, într-adevăr, primul oraş românesc liber pentru biciclete.
Capitală! Cluj, Iaşi, Deva, Craiova, Oradea, Arad, Târgu Jiu, Constanţa! Luaţi aminte de la noi. Bicicliţi, oştenii mei!
L.E.: imagini de la eveniment: De la Tomata avem un set de poze aici, poze şi la Siropel, poze şi la Tiberiu, clip la Piticu, încă unul la Lili, plus unul (cu mult suflet) de la Sebi:
Fabricat în Timişoara
August 19, 2009 – 20:51
Azi am fost plăcut surprins să aflu că există un blog cu evenimente relevante mie din Timişoara. Şi mai plăcut surprins am fost să aflu că e iniţiativa nimănui altcuiva decât a bloagheriţei noastre dragi, Bloo. Multe succesuri îţi doresc cu el!
Aşadar, Fabricat în Timişoara.
Ah, ce… diferit
July 31, 2009 – 20:01
De câteva zile încoace am avut o existenţă mult mai aglomerată ca de obicei. Am fost, mai pe fugă, mai la o bere, în Cluj, iar când m-am întors, am întâmpinat călătorii veseli, chitiţi să îşi petreacă două zile în Timişoara, aseară intersectându-ne şi cu scurta trecere a Jegului prin Timişoara, trecere care s-a concretizat doar în nişte beri pe care de voie, de nevoie, le-am dat eu şi cu o promisiune din partea Flo-ului austriac că-mi trimite o bască tradiţională de-a lui. Plus că am aflat că Hitler era austriac.
Ei, în cele două zile în care am făcut pe ghidul, am redescoperit Timişoara. E total diferită faţă de cum o vedeam eu până acum. Am revăzut clădiri pe lângă care trec zilnic, dar spre care am uitat de mulţi ani să ridic privirea, să le admir. Le-am luat aşa cum sunt, ca şi cum ar fi normal să fie acolo, fără să le apreciez pentru ce ar putea fi ele, văzute prin ochii altcuiva. Parcuri, zone din Timişoara, fabrici în ruine, toate sunt frumoase, cu condiţia să le priveşti. În momentul în care te opreşti din 20 în 20 de metri pentru ca un copil aterizat în România direct din nebunia Statelor Unite să facă poze, ai timp să stai şi să miroşi împrejurimile. Şi mi-am întărit din nou credinţa că n-aş da Timişoara pentru niciun alt oraş, cel puţin din România. Nici chiar pentru Cluj, care m-a şocat, în cel mai bun sens al cuvântului.
Azi, în câteva ore, s-a sfârşit toată dinamica existenţei mele din ultima vreme. Musafirii au plecat spre Europa, într-o excursie cu rucsacii până dracu ştie când, cu autostopul. Şi-au făcut un carton din ăla de autostopist pe care au scris că nu-s violatori şi că vor să ajungă în Ungaria. I-a luat un ungur cu maşina, sper că au ajuns cu bine. Jegul a luat-o spre Arad, pe bicicletă. Sper să nu aibă şi acolo parte de gazdă ca aici. Iar gagica a luat şi ea drumul căsuţei ei, cuibuşor de nebunii, cu autocarul de la răsăritul soarelui. Şi deja mi-e tare dor de ea.
Iar Liniştea asta, pe care tare-o mai iubeam până acum ceva vreme, e deranjantă. Tare deranjantă. Trebuie să fac ceva. Pentru început am să mă duc la concert Baniciu şi am să-mi feresc buzunarele de ţigani. Iar în 10 zile, sper că, totuşi, la Sziget.
Halal
July 28, 2009 – 23:50
Azi am căutat pe interneţi un hotel, o pensiune, ceva în care doi oameni să poată să-şi lase nişte bagaje şi să-şi pună capul pe o pernă. Am ajuns la următoarele concluzii:
- în Timişoara nu există hosteluri
- nu există un site bun care să centralizeze toate hotelurile, pensiunile şi vilele din Timişoara
- majoritatea hotelurilor etc. nu au site
- şi cel mai important: pe site-urile care centralizează gazdele din Timişoara, majoritatea nu au preţuri. Cum pula mea să îţi faci reclamă la hotel pe 100 de site-uri şi pe niciunul să nu pui un preţ orientativ? Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am să stau să sun la 50 de hoteluri să întreb care-s preţurile.
Mâine la 7 ajung prietenii. De pe la 9, după cafea, the search for the bed continues.
Blog de Timişoara
July 12, 2009 – 16:25
A răsărit acum câteva zile un blog cu şi despre Timişoara, blog peste care am dat şi eu ieri. E vorba de Timişoara, de azi şi de ieri. Deşi până acum are doar 7 însemnări, îmi place şi am încredere că se va transforma în ceva stufos, frumos şi timişorean. Drept pentru care îmi face plăcere să îi fac puţină reclamă aici.
Vă invit, deci, să citiţi Blogul de Timişoara.
P.S. Dacă mai ştiţi vreun blog similar, tot despre Timişoara, vă rog să-mi lăsaţi linkuri, sunt interesat. Mersi fain.
Leapşă cu concerte
June 23, 2009 – 17:53
Asta-i o leapşă pentru timişoreni, primită de la Alina şi legată de o campanie Vio Bota/Radio Campus 100FM pentru Timişoara: ce concert (pop?) ţi-ar plăcea să vezi de Ziua Timişoarei?
Problema e că de 15 minute stau şi fac biluţe de muci, pentru că nu ştiu ce să răspund. Partea visătoare din mine ar vrea să enumere toate trupele străine, în vogă sau nu, pe care aş fi curios să le văd, de la Kings of Leon la The Killers, de la Manic Street Preachers la Gogol Bordello, de la Eminem la The Pogues, în timp ce partea raţională din mine realizează că nu vom avea ocazia să vedem nume aşa mari pe de-a moca, în Piaţa Unirii, prea curând. În primul rând pentru că ar fi foarte scumpe, în al doilea rând pentru că majoritatea nu cântă pentru ocazii politice, sau pentru un public mai mic de X oameni, sau în aer liber/fără bilet, şi în al treilea rând pentru că bravii noştri lideri locali ştiu exact ce le trebuie alegătorilor: formaţii obosite cu care au copilărit. Căci alegătorii lor nu sunt tinerii până în 25 de ani, ci cei puţin mai în vârstă.
Despre asta, în principiu, am să vorbesc mai multe mâine dimineaţă, la matinalul de la Radio Campus 100FM, să fiţi pe frecvenţă.
Tot ca leapşă o dau şi eu mai departe la alţi timişoreni, rugându-i de asemenea să o dea mai departe. Să meargă, deci, la Richie, Dan (Lady Gaga? ) şi Anda.
Edit: mi-a fost atrasă atenţia că am fost destul de egoist în alegerile muzicale, şi pe bună dreptate, ar fi trebuit să mă gândesc la nişte nume care să mulţumească poporul, nu pe mine. Şi practic nici n-am răspuns concret cerinţei lepşei. Aşadar, după îndelungată gândire, decretez că ar fi frumos să vedem în piaţa Unirii pe Beyonce, Eminem şi The Killers. Fără boşorogi!
Protest, grevă, studenţi timişoreni
March 31, 2009 – 19:15
Joi, 2 aprilie, la orele 11:30, studenţii timişoreni vor ieşi în stradă să protesteze pentru chestii. În cazul în care nu e prea devreme pentru voi, vă invit să luaţi parte la acţiune.
Fără Zahăr, aseară în Taine
March 28, 2009 – 04:05
Când am intrat, era fum. Era plin, doar două locuri la bar erau libere. M-am aşezat pe unul din ele, mi-am comandat o bere şi am aşteptat.
Aşteptam să vină Rob, şi aşteptam să înceapă concertul. Până să vină Rob, m-am mutat la o masă, cu Tara, Andrei şi o altă fată. Aveam în faţă, departe, scena, iar în spate barul. În direcţia scenei, însă, era o fată. Brunetă. Semăna cu Audrey Tautou. A jucat-o pe Amelie în Le Fabuleux Destin D’Amelie Poulain, poate aşa ştiţi despre cine vorbesc. Avea zâmbetul, părul şi ochii ei. Şi o rochiţă neagră, cu spatele gol, care îi scotea sânii generoşi în evidenţă. Avea o aluniţă pe spate, puţin în stânga coloanei. Nu avea mai mult de 18 ani.
Lângă ea stătea Avril Lavigne. Bine, normal că nu ea, dar o fată de vreo 17 ani ce semăna leit cu cântăreaţa. Ochii aceia albaştri, bine conturaţi cu rimel negru în exces, zâmbetul acela larg, cu dinţi albi, părul acela perfect vertical, blond şi des. Zâmbea mult, probabil de la bere. Şi cânta. Cânta tot ce se auzea în boxe. Going Under i-a plăcut mult. Narcotic şi Ich Will, de asemenea. O înţeleg, muzică de adolescenţi.
Erau prietene bune, se vedea din privirea lor, după felul în care se uitau una la alta. Când a început concertul, nu le-a prea păsat. Erau prea pe val ca să le placă Fără Zahăr, mă-nţelegi. În schimb, s-au oprit din vorbit, s-au apropiat una de alta şi s-au uitat puţin în jur, să vadă dacă le urmăreşte cineva. Nu le urmărea nimeni. Or so they thought. Blonda s-a uitat în ochii brunetei, a zâmbit ştrengăreşte, s-a apropiat şi mai mult de ea şi şi-a lipit buzele de ale ei. Bruneta a zâmbit şi ea, cu buzele-i încă lipite de ale blondei, a întredeschis gura şi şi-a lăsat limba să se joace liberă cu a blondei. Read More
BlogTMeet #15
March 25, 2009 – 22:08
Se întâmplă duminică, 29 martie. Începând cu orele 16 în Funky, pentru partea mai serioasă, iar mai apoi, pentru oamenii veseli, continuăm în Dublin Express (în Piaţa 700, lângă staţia de tramvai).
Dacă doriţi să veniţi, daţi cu subsemnatul la articolul oficial al întâlnirii, unde o să se anunţe dacă se mai schimbă ceva. Probabil că n-o să se schimbe, dar e bine de ştiut. Pentru cei care doresc să vină pentru prima oară: veniţi cu încredere. Nu e musai să anunţaţi, dar nu ar strica. Sunteţi bineveniţi, cu mic, cu mare.
Ne vedem duminică.
