Mai ies la cafea cu colegii încă fumători şi observ nişte diferenţe faţă de vremea dinainte să mă las complet de ţigări.
De exemplu: nu am mai văzut ţigări cu filtru maro. Nu ştiu dacă nu se mai fabrică de fel sau doar nu mai fumează oamenii, dar ştiu că Lucky Strike, singura marcă care încă avea şi pe ţigările …
Apropo de Budapesta: Un lucru mişto pe care l-am observat weekendul ăsta a fost că nu se fumează în localuri. Birt, restaurant, club, nu contează – fumatul e interzis peste tot. Şi ăsta-i un lucru bun atât pentru fumători cât şi pentru nefumători. Indiferent că fumezi sau nu, e fantastic să nu te îneci în fum, să nu te usture …
Îmi amintesc şi acum, de parcă ar fi fost ieri: eram în Piaţa Traian, cu căştile în urechi, aşteptând tramvaiul. Ţineam în mână ceea ce ştiam că va fi ultima ţigară pe care o fumez. Era deja pe un sfert arsă şi mă uitam la ea lung, pe jumătate nerăbdător s-o termin şi să termin odată pentru totdeauna cu mizeriile alea, însă pe de altă parte puţin speriat de necunoscut. Ultimii mulţi ani ai vieţii mele mi-i petrecusem cu pachetul de ţigări tot timpul în buzunar şi nu a existat zi în viaţa mea în care să nu îmi fumez cu sfinţenie ţigara de dimineaţă, ţigara de după masă, ţigara de după, ţigara dinainte de culcare, ţigara de pauză, ţigara de tragere de timp, ţigara de victorie, ţigara de nervi…
Fumam deja de atâta vreme încât nu îmi puteam aminti concret un moment în viaţa mea în care să nu-mi fi mirosit mâinile sau hainele a fum. Nu îmi puteam aminti clar de un moment dinainte de prima ţigară, un moment în care nu fumam şi totuşi nu eram nervos. Ştiam doar că e parte din mine, un gest firesc pe care-l făceam fără să mă gândesc vreo clipă la el. Un gest deja atât de mecanic încât nu realizam că sunt fumător decât în momentele în care rămâneam fără ţigări şi mă panicam.
Acum un an fumam ultima ţigară în Piaţa Traian. O ţineam în mâna dreaptă, uitându-mă la ea
Azi am ocho luni de zile de când m-am lăsat de ţigări, după ce am fumat (prea) mulţi ani. Când mă mai văd cu câte un vechi amic care mă ştia de fumător-sudor (adică “sudam” ţigările, în sensul că fumam aşa mult încât aprindeam ţigara de la cea precedentă), cele mai trei întrebări pe care le primesc sunt următoarele (cu răspunsuri, poate vă ajută şi pe voi):
3. De ce?
Azi împlinesc o lună de când m-am lăsat de ţigări. Spre deosebire de eforturile precedente în această direcţie, de data asta mă pot lăuda că nu am mai fumat nicio ţigară. Nici de dimineaţă, nici de după masă, nici de după.
Chestia e că încă de când am stins ultima ţigară am simţit că nu îmi mai trebuie. Am scurte …
Vreau să fac dragoste cu o ţigară.
E ciudat, azi noapte am adormit cu greu, gândindu-mă la geamul ăla lângă care fumam până acum două zile. Mă gândeam la cât de linişte ar fi afară, la ce aer rece ar intra în casă.
Dimineaţă am fost mândru că am ajuns la lucru în 25 de minute, cu bicicleta, fără să-mi …
Am aproape 24 de ore de când n-am pus ţigară în gură. Nu e mult după standardele unora, dar eu, care sunt fumător dedicat de ani buni, resimt efortul.
Primele 6-7 ore au fost aiurea. Aveam impresia în fiecare moment că am uitat să fac ceva, iar în momentul când mă mai trăznea câte o foame din senin îmi aminteam …
De luni. Să moară mama lui Frankfurt dacă vă mint.
Problema e: cum? Ideală ar fi varianta “curcan rece”, adică cold turkey, cum ar veni. Adică dintr-o dată. Planul e făcut, ziua e stabilită (e stabilită pe luni pentru că duminică e întâlnirea bloggerilor la care voi lua parte, iar din momentul în care mă las, o vreme nu voi …