Posts tagged: the note

Celelalte Cuvinte la Timişoara

Celor cărora le mai place rockul românesc: miercuri, 2 decembrie 2009, la The Note cântă Celelalte Cuvinte. Concertul face parte din mini-turneul de sărbătorire a 28 de ani de existenţă a trupei.

Celelalte Cuvinte

Comunicatul zice că:

STEM, cel mai recent album al trupei, a fost lansat in luna octombrie a anului trecut si s-a bucurat de un generos turneu de promovare. Concertele din aceasta iarna vor cuprinde piese de pe noul album, precum si o selectie de pe albumele precedente. Vor fi si surprize pentru fani sub forma catorva piese cantate de trupa in rare ocazii.

Se pot face rezervări, după cum e tradiţia în The Note (deşi nu văd de ce ţi-ai rezerva un loc de stat jos dacă te duci să dai din cap) la numărul 0722 692 111.

De asemenea, Celelalte Cuvinte mai cântă şi la Arad (în Club Flex) şi Reşiţa (în Reschitza Rock Café), în 4 şi, respectiv, 5 decembrie.

Stand-up, din nou!

A fost Showtime sâmbătă (foarte mişto, mult material nou, m-au durut părţile de la râs), urmează Deko. În 15 aprilie, în The Note.

Teo are toate datele din următoarea perioadă, plus un clip nou.

Zdob şi Zdub în Timişoara, la The Note

Aşa zice la ei pe site. Sâmbătă, 28 martie 2009, după ora 22, în The Note. Habar n-am cât costă.

Au trecut ani, şi Vama s-a schimbat

În bine.

A fost prima oară când am văzut live Vama în formula nouă, după despărţirea de Veche. Şi am ieşit de la concert zâmbind şi cântând “Nu am chef azi”. Pe scurt:

  • Tudor are mare noroc. E un cântăreţ de excepţie, e un compozitor care ştie ce face şi lucrează cu unii din cei mai buni instrumentişti români.
  • Concertul a durat mai bine de două ore jumate. Au început energic, dar până la scurta pauză de la jumătate, publicul a fost puţin cam reticent.
  • Că veni vorba de public, am cinci cuvinte: multe minore, fap fap fap.
  • S-au cântat atât melodii noi (toate de pe albumul Vama, în afară de Scrisoare către Făt Frumos), cât şi multe din cele vechi: Primăvara, Nu Am Chef Azi, Vama Veche, V.S.T., 18 ani, Epilog, Sfântul Petru.
  • Chirilă a avut energie cât pentru zece oameni. A transpirat două rânduri de ţoale, dar nu s-a oprit din ţopăit şi dansat.
  • Sonorizarea The Note e foarte bună. În schimb, a fost groaznic de cald şi prea mult fum.
  • Concertul a sunat la fel de clar şi curat ca pe CD, chestie cu care nu mulţi se pot lăuda.
  • După 18 ani şi 17 ani… infinit, urmează “16 ani, mă paşte puşcăria”? :)
  • La sfârşit s-au întâmplat vreo 15 minute de dezmăţ cu bucăţele din melodii celebre (şi o bucăţică de la Holograf).

Per total, a fost o experienţă frumoasă şi specială. Plecasem de acasă fără aşteptări prea mari, pentru că, fie vorba între noi, nu îmi place chiar atât de mult albumul Vama. Cel puţin nu cât mi-au plăcut Vama Veche şi Am să mă întorc bărbat. După ce am auzit piesele live, însă, s-ar putea să-mi schimb puţin părerea.

Singura problemă e că, între sute de liceeni, am simţit că sunt deja prea bătrân (ptiu, să nu mă deochi) pentru astfel de concerte. A fost frumos pentru aducere aminte, însă. Aş repeta.

The :Egocentrics şi Implant Pentru Refuz în The Note

Na, futu-i, că am uitat să postez mai repede.

Deci astăzi, 3 februarie, în The Note, se întâmplă concert The :Egocentrics şi IPR. Mai mult ca sigur că sunteţi familiari cu Implant Pentru Refuz, dar astăzi vă recomand să mergeţi pentru Egocentrici. Sunt o formaţie timişoreană de Stoner/Psychedelic/Head Rock, după cum zic ei. În plus, tobarul şi basistul îmi sunt prieteni vechi, de pe vremea când cântam şi eu în cea mai tare formaţie de care n-aţi auzit. Eu am mai participat la un concert de-al Egocentricilor şi mi-a plăcut foarte, dar foarte mult. Pe de-o parte amintesc de Pink Floyd, pe vremea când tripau toţi pe LSD, pe de altă parte e diferit. Nu ştiu cum să vă explic. Cel mai bine, mergeţi la concert, iar înainte de asta ascultaţi două piese pe pagina lor de Myspace.

De la orele 20 21, în The Note, costă 5 (cinci, da) lei.

Mmmm, Deko

Dacă n-aş fi fost în The Note în seara asta, mi-aş fi petrecut seara cântând, împreună cu băieţii de la The Streets, “Today I have achieved absolutely nowt”. Am avut o stare de tot căcatul toată ziua, stare amplificată de faptul că nu mi-am primit încă permisul înapoi. “N-au ajuns încă cererile la şefu’ la semnat. Ştii, băiatu’, sâmbăta şi duminica nu se lucrează”. Dar eu am depus cererea joi, ţigane. Aţi avut nu una, ci două zile ca să procesaţi în jur de 10 cereri. Putorilor.

Ziceam că am fost în The Note. E prima oară când pun piciorul în locul acela de când s-a redeschis, şi a treia sau a patra în general. Nu mi-a plăcut niciodată, nu îmi place nici acum. Pe lângă că în general e ticsit cu lume de căcat, mai e şi îngrozitor de prea scump pentru buzunarul meu de om normal. Azi am făcut, însă, o excepţie, pentru că (tobeeeeee!) s-a întâmplat un spectacol de stand-up Cafe Deko.

Fiind fan stand-up, fan Deko, şi mai ales fiind un susţinător al ideii de stand-up românesc, nu am putut să ratez acest spectacol. A fost a patra oară când i-am văzut pe băieţi pe viu şi în direct, le-am văzut, ca toată lumea, toate clipurile de pe Youtube, dar totuşi au fost proaspeţi. Din tot spectacolul, doar bucăţica cu Cosmopolitanul îmi era cunoscută (fun fact: o ştiu chiar din spectacolul lor din The Note de acum mai bine de un an). Şi, fie vorba între noi, mi s-a părut că aud o glumiţă de-a lui Carlin în setul lui Costel, dar se poate să mă înşel, caz în care îmi fac mea culpa, îmi cumpăr alifie, mă aplec şi mă ung singur. Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Spectacolul a fost fresh, cum ar veni, foarte de râs, foarte deştept şi foarte lung. Nu reproşam nimic, doar că mă umflam şi eu puţin în pene.

Băieţii au fost fix aşa cum îi ştiam: Vio a fost numai bun pentru a deschide spectacolul. Calm, ca de obicei, cu poante scurticele şi diverse. Costel a fost din nou ca băgat în priză, iar la sfârşit chiar nu vedeam cum s-ar putea ca Teo să-l urmeze, păstrând nivelul râsetelor cel puţin unde le lăsase Costel. Ei, uite că a reuşit să o facă, nici nu ştiu de ce mă îndoiam. Teo e un mic geniu, dacă-mi permiteţi. Bucăţile lui nu sunt doar de râs, sunt deştepte. Într-un fel îmi aminteşte de George Carlin: set împărţit pe bucăţi mai lungi, elaborate, în care demontează complet fiecare subiect în parte, fără să mai lase nimic de spus pentru nimeni altcineva. Şi o face în cel mai simplu şi logic mod, de stai şi te gândeşti “bă, eu cum pula mea nu m-am gândit la asta?”.

În concluzie, deci, Deko nu e niciodată de ratat. Mulţumim, băieţi. Vă salutăm din Timişoara, şi vă aşteptăm din nou.

Trupa Cafe Deko în Timişoara

Luni, 15 decembrie, în The Note, de la orele 21. Beletele costă 18 lei, rezervări la 0256 294 719 şi 0722 692 111.

Creative Commons License