Cea mai frumoasă surpriză pe ziua de azi, primită de la Korova. În cuvintele ei, e o melodie special facuta in song heaven. În cuvintele mele, e ca o orgie de sunete la mine în urechi. Recunoştinţă veşnică.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Concertele la care am fost eu, adică.
12 August:
Lauren Harris, fata basistului de la Iron Maiden a cântat mai puţin de jumătate de oră, şi bine a făcut, căci nu prea se pricepe. În afară de picioare nu am văzut nimic bun în tot concertul ei.
Iron Maiden. Nu sunt fan Iron Maiden (adică în afară de Number of the beast şi Fear of the dark nu auzisem nici o melodie de-a lor) şi nici a genului muzical, în general, dar pot recunoaşte o trupă profesionistă, cu vechime şi greutate. S-a văzut şi în public, unde au fost prezenţi câteva zeci de mii de oameni (nu am numere, deci nu pot decât să estimez), toţi cu coarnele diavolului în aer, la unison. Spectacolul a fost de excepţie, electrizant, antrenant şi incendiar. S-au băgat mulţi bani în decorurile acestui concert, începând cu Egiptul din fundal, continuând cu flăcările şi artificiile de pe scenă şi terminând cu o mumie gigantică şi un robot imens.
13 August:
Anti-Flag: Nu m-au atins deloc. Punk, politică, not my cup of tea. MGMT, în schimb, au fost demenţiali. Muzica lor live mi-a amintit puţin de Pink Floyd-ul vechi, deşi genurile diferă. A urlat toată lumea la Time To Pretend, Kids, Electric Feel şi Weekend Wars. Am plecat de acolo plăcut surprins, zâmbind. La Flogging Molly am dansat ca bezmeticul, din cauză de punk irlandez. Am evitat concertul Alanis Morisette, pentru a îmi putea odihni puţin picioarele şi glasul. Urma concertul The Kooks şi trebuia să fiu funcţional.
Concertul The Kooks a fost una din cele mai frumoase experienţe din viaţa mea şi unul din cele trei concerte care mi-au plăcut prea mult ca să am timp să fac poze. Au început fără milă cu Always Where I Need to Be, iar apoi nu ne-au lăsat să ne tragem sufletul până la bis, când Pritchard a cântat două melodii singur, doar cu chitara. Au cântat tot ce au ei mai bun, printre care Naive, See The Sun, She Moves In Her Own Way, Do You Wanna, Ooh La…
La ultima melodie, la ultimele 30 de secunde s-a tăiat tot sonorul pe scenă, nu ştiu încă de ce, dar băieţii şi-au terminat melodia conştiincioşi, chiar dacă nu îi auzeam decât cei din primele rânduri.
(vor urma şi restul, tocmai ce mi s-a anunţat un afterparty cu cei de la Sziget, trebuie să fug)
E timpul pentru câteva melodii. Azi e ziua coverurilor şi a remixurilor.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
The Kooks – All That She Wants (Ace of Base cover)
Vă mai amintiţi de anii ’90? Eu destul de vag, eram copil. Anyway, All That She Wants răcnea în orice aparat de radio, casetofon şi chiar CD Player, la cei mai avuţi, hehe. Astăzi ne bucurăm de melodia aceea frumoasă în varianta celor de la The Kooks.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Lily Allen – Naive (The Kooks cover)
Dacă The Kooks au venit cu un cover, trebuia să-i cover-uiască şi pe ei cineva. Anume, Lily Allen, cu Naive.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Muse vs. The Killers – When You Were a Starlight (team9 Mashup)
O combinaţie între Starlight de la Muse şi When You Were Young de la The Killers. Parcă ar fi făcute una pentru cealaltă.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Arctic Monkeys – Old Yellow Bricks (Cryptonites Tease The Monkey Remix)
Un remix electronic la Old Yellow Bricks a celor de la Arctic Monkeys.
Acum o lună eram într-o dilemă: Stufstock sau Sziget? Pe zi ce trecea balanţa se îndrepta tot mai mult spre Stufstock, pentru că am fost chiar dezamăgit de lineup-ul temporar. Şi pentru că Stufstock-ul e la mare.
Dar azi lucrurile s-aus chimbat puţin în momentul în care am verificat din nou lineup-ul. Mi-au sărit din prima secundă în ochi două nume: The Kooks şi The Killers. Da, deci repet, The Kooks şi The Killers la Sziget Fest 2008. Asta pe lângă cei confirmaţi de mai demult: The Wombats, Babyshambles, Roisin Murphy, Kaiser Chiefs, R.E.M., Flogging Molly, Serj Tankian şi Goran Bregovic (că veni vorba, s-ar putea să se suprapună Goran ori cu Serj Tankian, ori cu R.E.M. What to do, what to do?…)
Cineva acolo sus (sau chiar acolo jos) îmi răzbună pierderea de anul trecut, când am fost obligat de împrejurări să plec de la festival cu 4 ore înainte să cânte The Killers. Şi aparent cineva-ul îi dă şi bonus pe cei de la The Kooks.
Lista până acum, aici.
“Live from Abbey Road” e o serie de emisiuni muzicale de 12 episoade a câte o oră fiecare, în care câte 3 trupe cântă câte trei melodii. Sunt înregistrate în High Definition în istoricul studio Abbey Road. Live, fără public. Scopul e să arate ca un film şi să sune ca o înregistrare de studio. Rezultatele mi se par incredibile, drept pentru care nu mă pot abţine să pun nişte clipuri aici. Aşadar, în ordinea numărului de la pantof:
Read More
