Am aşteptat filmul ăsta cam de un an de zile, de când am dat prima oară de trailer. Nu mi-am creat aşteptări prea mari, pentru că ştim cu toţii cât de bune au fost primele două filme din serie şi cât de prost a fost al treilea. Tot ce am sperat a fost să nu fie prost ca T3. Mai ales că e regizat de McG, omul responsabil de Charlie’s Angels şi… cam de nimic altceva, numai nişte videoclipuri.
Ei, şi astăzi, după ce mi-am îndeplinit datoria cetăţenească, am fost la ecran mare, să-l văd aşa cum trebuie. Însoţit de bloggeri*, adică :)
Şi mi-a plăcut, vă zic de la început. S-ar putea să urmeze mici spoilere, deci citiţi pe barba voastră.
Ce mi-a plăcut:
- Regia. Da, McG ăsta a făcut o treabă foarte, foarte bună cu filmul ăsta. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu vorbesc aici de film de Cannes sau Sundance sau eu mai ştiu ce. Nu e nici Coen, nici Spielberg, nici Tarantino, nici Fincher. E, însă, perfect pentru un film de acţiune.
- Sam Worthington. Mi-a plăcut mai mult decât Christian Bale, deşi acesta din urmă e unul din actorii mei preferaţi.
- CGI-ul a fost de excepţie. Scenele de luptă (şi cele din spaţiu deschis, între HK-uri şi oameni, şi cele din spaţiu închis, mai mult sau mai puţin one-on-one) au fost exact cele la care m-aş fi aşteptat de la T4.
- Surpriza plăcută dinainte de bătălia finală.
- Povestea, felul în care au legat foarte bine filmul ăsta de primele două.
- Imaginea dezolantă, post-apocaliptică a lumii anului 2018. Parcă era ruptă din Fallout 3.
- Anton Yelchin, puştiul care l-a jucat pe Kyle Reese. Nu ştiam unde l-am văzut recent, dar am aflat când am ajuns acasă: Charlie Bartlett şi Star Trek (el era rusul, Chekov, ăla care nu putea pronunţa V-ul; ştiţi voi, Wulcan, Wictor, alea).
- Sunetul, de la editare la efecte sonore, la surround, tot.
Ce m-a deranjat: sincer să fiu, nimic care să mă fac să strâmb din nas, ci doar mici chichiţe pe care le voi posta doar ca să fie ceva şi aici, să nu trăiţi cu impresia că e filmul perfect:
- A lipsit intensitatea dramei din primele două filme. Nu a lipsit de tot, dar nu a fost la aceeaşi scară
- Nu am înţeles foarte bine cine a fost personajul principal. Teoretic a fost John Connor, dar practic Marcus Wright a fost cel care a avut şi mai mult timp pe ecran, şi rol mai… principal, plm.
- Au tăiat scena în care Blair făcea topless. Păcat, era curios şi gagica e bună.
- 90% din film e colorat aproape sepia. Ştiu că se petrece în viitor, că e o lume distrusă de maşini şi că oamenii se chinuie să supravieţuiască, dar pun pariu că mai există culori.
- Că veni vorba de viitor: la un moment dat unul din personaje primeşte o tură de chirurgie plastică, pentru că era cam prea julit pe faţă. Mă rog. Ce nu pricep eu: cum au reuşit ei să-i reconstituie faţa bietului om CU TOT CU BARBĂ?
Verdict: foarte, foarte tare! Ţineţi minte, însă, că eu sunt mare fan acţiune, efecte speciale, Christian Bale şi Terminator. Dacă nu v-a plăcut aşa cum mi-a plăcut mie, nu mă înjuraţi. Dacă, însă, sunteţi pregătiţi să vedeţi un film de acţiune bun, cu o poveste mai mult decât decentă, şi mai ales dacă sunteţi fani ai primelor două filme din serie, Terminator 4 merită toţi banii. Serios.
*şi anume Tomata cu jumătatea, Dan, băieţii de la Marele Ecran (Luci şi Richie), Răzvan, şi eternul Rob (nu-i blogger, da’ e comentator profesionist).
***
Apropo, bine v-am regăsit, după un weekend de tăcere. Să avem o săptămână frumoasă.
